Faptele Apostolilor 28 NTR

1. După ce am fost salvați din pericol, am aflat că insula se numea Malta.

2. Băștinașii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită, căci au aprins un foc și ne-au primit bine pe toți, din cauză că începuse ploaia și se lăsase frigul.

3. Pavel a adunat o grămadă de vreascuri și, în timp ce le punea pe foc, a ieșit o viperă din cauza căldurii și i s-a prins de mână.

4. Când băștinașii au văzut șarpele atârnând de mâna lui, și-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta, care a fost salvat din mare, este un ucigaș, căci Dreptatea nu-l lasă să trăiască“.

5. Pavel însă a scuturat șarpele în foc, fără să sufere niciun rău.

6. Ei se așteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic neobișnuit, și-au schimbat părerea și au zis că este un zeu.

7. Aproape de locul acela se aflau niște pământuri ale guvernatorului insulei, al cărui nume era Publius. El ne-a primit și ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile.

8. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri și dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-și mâinile peste el și l-a vindecat.

9. După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalți de pe insulă, care aveau boli, au venit și ei și au fost vindecați.

10. Ei ne-au onorat în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziție lucrurile de care aveam nevoie.

11. După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă și care avea emblema Dioscurilor.

12. Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile,

13. iar de acolo am plecat mai departe și am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli,

14. unde am găsit frați și am fost rugați să rămânem cu ei șapte zile. Și așa am ajuns în Roma.

15. Când frații de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius și până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulțumit lui Dumnezeu și a fost încurajat.

16. Când am intrat în Roma, centurionul i-a predat pe deținuți căpitanului gărzilor, iar lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat.

17. După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe liderii iudeilor, iar când aceștia s-au adunat, le-a zis: ‒ Fraților, deși n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoșilor noștri, totuși am fost dat ca deținut în mâinile romanilor încă din Ierusalim.

18. Aceștia, după ce m-au cercetat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine niciun motiv de condamnare la moarte.

19. Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deși nu aveam de adus nicio acuzație împotriva poporului meu.

20. Din acest motiv v-am chemat să vă văd și să vă vorbesc. Căci din cauza speranței lui Israel port eu acest lanț!

21. Ei i-au răspuns: ‒ Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și niciunul dintre frații care au venit aici n-a anunțat sau vorbit ceva rău despre tine.

22. Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândești, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbește împotriva acestei grupări.

23. Prin urmare, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulți în locul unde era găzduit, iar el, de dimineață până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie despre Împărăția lui Dumnezeu și încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât și din Profeți.

24. Unii erau convinși de cele spuse de el, dar alții erau necredincioși.

25. Fiindcă începuseră să plece acasă în dezacord unii cu alții, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt strămoșilor voștri prin profetul Isaia,

26. când a zis: «Du-te la poporul acesta și spune: Veți auzi cu urechile, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu ochii, dar nicidecum nu veți pricepe.

27. Căci inima acestui popor s-a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec!».

28. Să știți deci că mântuirea aceasta de la Dumnezeu a fost trimisă neevreilor, și ei o vor asculta“.

29. Când a rostit Pavel aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.

30. Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care și-l închiriase. El îi primea pe toți cei care veneau la el,

31. proclama Împărăția lui Dumnezeu și îi învăța pe oameni despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică.