Faptele Apostolilor 8 NTR

1. Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan. Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s-au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei.

2. Câțiva oameni evlavioși l-au înmormântat pe Ștefan și l-au jelit mult.

3. Saul însă devasta biserica. El intra prin case, lua cu forța bărbați și femei și-i arunca în închisoare.

4. Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau.

5. Filip s-a dus într-o cetate a Samariei și L-a proclamat pe Cristos celor de acolo.

6. Toate mulțimile erau atente la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea.

7. Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați.

8. Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea.

9. În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea poporul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important.

10. Și toți care îl ascultau cu atenție, de la cel mai mic până la cel mai mare, spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»“.

11. Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui.

12. Dar când l-au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei.

13. Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea tot timpul în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau.

14. Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i-au trimis la ei pe Petru și pe Ioan.

15. Când au ajuns acolo, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt.

16. Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus.

17. Atunci Petru și Ioan și-au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt.

18. Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani,

19. zicând: ‒ Dați-mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!

20. Petru însă i-a zis: ‒ Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obține cu bani!

21. Tu n-ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu!

22. Pocăiește-te deci de această răutate a ta și roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ți ierte această intenție a inimii tale,

23. căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății!

24. Simon, răspunzând, a zis: ‒ Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine!

25. După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor.

26. Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Ridică-te și du-te spre sud, pe drumul din deșert, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“.

27. Filip s-a ridicat și s-a dus. Și iată că un eunuc etiopian, înalt oficial al lui Kandake, regina etiopienilor, și responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim,

28. iar acum se întorcea, stând în careta lui și citindu-l pe profetul Isaia.

29. Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te și prinde din urmă careta aceea!“.

30. Filip a alergat către el și l-a auzit pe eunuc citindu-l pe profetul Isaia. El l-a întrebat: ‒ Înțelegi ce citești?

31. Acesta a zis: ‒ Cum aș putea, dacă nu mă va îndruma cineva? Și l-a rugat pe Filip să se urce în caretă și să se așeze lângă el.

32. Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „Ca o oaie care este dusă la tăiere și ca un miel care stă mut înaintea celui ce-l tunde, tot așa nici El nu-Și deschide gura.

33. În smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Cine va istorisi despre generația Lui? Căci viața Îi este luată de pe pământ!“.

34. Eunucul l-a întrebat pe Filip, zicând: ‒ Te rog să-mi spui despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?

35. Atunci Filip a luat cuvântul și, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus.

36. În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis: ‒ Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?

37. Filip i-a zis: ‒ Dacă crezi din toată inima ta, se poate! El a răspuns: ‒ Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!

38. A poruncit să stea careta, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și eunucul, iar Filip l-a botezat.

39. Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut și și-a continuat drumul bucuros.

40. Filip a apărut în Azot și, în timp ce călătorea prin acea regiune, a vestit Evanghelia în toate cetățile, până când a ajuns în Cezareea.