Daniel 10 VDCL

1. În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, un cuvânt a fost descoperit lui Daniel, al cărui nume se chemă Beltșațar; și cuvântul este adevărat, dar vremea încercării este mare; și el a priceput cuvântul și a înțeles vedenia.

2. În zilele acelea eu, Daniel, am fost în jale trei săptămâni de zile.

3. N‐am mâncat pâine plăcută și carne și vin n‐au intrat în gura mea, nici nu m‐am uns deloc până la împlinirea celor trei săptămâni de zile.

4. Și în ziua douăzeci și patru a lunii întâi, eram la malul râului celui mare, care este Hidechel.

5. Mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, un om îmbrăcat în in și coapsele sale încinse cu aur curat de Ufaz;

6. și trupul său era ca hrisolitul și fața sa ca înfățișarea fulgerului și ochii săi ca făcliile de foc și brațele sale și picioarele sale ca privirea aramei lustruite și glasul cuvintelor sale ca glasul unei mulțimi.

7. Și numai eu, Daniel, am văzut vedenia, ci bărbații care erau cu mine n‐au văzut vedenia, dar o mare zguduire a căzut peste ei și au fugit ca să se ascundă.

8. Și am rămas singur și am văzut această mare vedenie și n‐a rămas putere în mine: căci frumusețea mea s‐a schimbat în sluțenie și nu mi‐a rămas putere.

9. Totuși am auzit glasul cuvintelor sale: și când am auzit glasul cuvintelor sale, am căzut într‐o mare amețeală pe fața mea, cu fața la pământ.

10. Și, iată, o mână s‐a atins de mine și m‐a pus pe genunchii mei și pe palmele mâinilor mele.

11. Și el mi‐a zis: Daniele, bărbat mult iubit, pricepe cuvintele pe care ți le voi vorbi și stai drept, căci sunt trimis acum către tine. Și când a vorbit cu mine cuvântul acesta, am stat tremurând.

12. Atunci mi‐a zis: Nu te teme, Daniele, căci din ziua întâi, de când ți‐ai îndreptat inima spre înțelegere și spre smerirea ta înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite și eu am venit din pricina cuvintelor tale.

13. Dar mai marele împărăției Persiei mi s‐a împotrivit douăzeci și una de zile și iată, Mihail, unul din mai marii cei mai de seamă, a venit să mă ajute și am rămas acolo cu împărații Persiei.

14. Acum am venit să te fac să înțelegi ce se va întâmpla poporului tău la sfârșitul zilelor: căci vedenia este încă pentru multe zile.

15. Și pe când vorbea el cu mine aceste cuvinte, mi‐am pus fața la pământ și am amuțit.

16. Și iată unul după asemănarea fiilor oamenilor s‐a atins de buzele mele: atunci mi‐am deschis gura și am vorbit și am zis celui ce sta înaintea mea: Domnul meu, din pricina vedeniei au venit dureri asupra mea și nu mi‐a mai rămas putere.

17. Și cum poate slujitorul domnului meu să vorbească cu acest domn al meu? Și cât pentru mine, de acum n‐a rămas în mine nicio putere, nici suflare n‐a rămas în mine.

18. Și iarăși unul ca înfățișarea unui om s‐a atins de mine și m‐a întărit.

19. Și a zis: Nu te teme, bărbat mult iubit; pace ție, fii tare, da, fii tare! Și pe când vorbea cu mine, am fost întărit și am zis: Să vorbească domnul meu, căci m‐ai întărit.

20. Atunci a zis: Știi oare de ce am venit la tine? Și acum mă voi întoarce să mă bat cu mai marele Persiei; și când voi ieși, iată, mai marele Greciei va veni.

21. Dar îți voi da de știre ce este pus în Scriptura adevărului și nu este nimeni care să se întărească cu mine împotriva acestora decât Mihail, mai marele vostru.