Daniel 13 VBRC2020

1. Era un om care locuia în Babilón și numele lui era Ioachím.

2. El și-a luat o soție, al cărei nume era Suzána, fiica lui Hilchía. Ea era foarte frumoasă și se temea de Domnul.

3. Părinții ei erau drepți și au învățat-o pe fiica lor după Legea lui Moise.

4. Ioachím era foarte bogat și avea o grădină în apropierea casei lui. La el se adunau iudeii pentru că el era cel mai onorat dintre toți.

5. Fuseseră stabiliți doi bătrâni din popor judecători în anul acela despre care Stăpânul spusese: „A ieșit nelegiuirea din Babilón, de la bătrânii judecători despre care se credea că guvernau poporul”.

6. Ei obișnuiau să vină în casa lui Ioachím și la ei veneau toți cei care se judecau.

7. Se întâmpla că, atunci când poporul pleca, spre miezul zilei, Suzána ieșea și se plimba prin grădina soțului ei.

8. Cei doi bătrâni o priveau în fiecare zi ieșind și plimbându-se și au fost cuprinși de poftă față de ea.

9. Ei și-au pierdut mințile și și-au plecat ochii, ca să nu mai vadă cerul și nici să nu-și mai amintească de judecățile cele drepte.

10. Și erau amândoi topiți pentru ea, dar nu și-au spus unul altuia chinul lor,

11. pentru că se rușinau să-și dea pe față pofta lor, fiindcă voiau să se împreuneze cu ea.

12. Ei căutau cu neliniște în fiecare zi să o vadă.

13. Odată și-au spus unul către altul: „Să mergem acasă, căci e ora prânzului!”. Și au ieșit despărțindu-se unul de altul.

14. Dar, întorcându-se, au venit în același loc. Și, întrebând amândoi despre motiv, și-au mărturisit pofta. Apoi au decis de comun acord timpul când o puteau găsi singură.

15. În timp ce ei așteptau ziua potrivită, [Suzána] a ieșit ca ieri și ca alaltăieri, numai cu două slujitoare, și dorea să facă baie în grădină, căci era cald.

16. Nu era nimeni acolo, în afară de cei doi bătrâni care erau ascunși și o urmăreau.

17. Ea le-a zis slujitoarelor: „Aduceți-mi ulei și săpun, închideți porțile grădinii, ca să fac baie!”.

18. Ele au făcut cum li se spusese; au închis porțile grădinii și au ieșit pe o poartă lăturalnică să aducă ceea ce li se poruncise, dar nu știau că cei doi bătrâni erau ascunși.

19. Când au ieșit slujitoarele, s-au ridicat cei doi bătrâni și au alergat la ea.

20. Și au spus: „Porțile grădinii sunt închise și nimeni nu ne vede, iar noi suntem împătimiți după tine. Fii de acord cu noi și împreunează-te cu noi!

21. Dacă nu, vom da mărturie împotriva ta că era cu tine un tânăr și de aceea le-ai trimis pe slujitoare de la tine”.

22. Suzána a suspinat și a zis: „Sunt îngrădită din toate părțile: dacă fac aceasta, sunt sortită morții; dacă nu fac, nu voi scăpa din mâinile voastre.

23. Este mai bine pentru mine să nu fac și să cad în mâinile voastre, decât să păcătuiesc înaintea Domnului”.

24. Suzána a strigat cu glas puternic, dar au strigat și cei doi bătrâni împotriva ei.

25. Și, alergând, unul dintre ei a deschis porțile grădinii.

26. Când au auzit strigătul care venea din grădină, cei din casă s-au grăbit prin poarta lăturalnică să vadă ce i s-a întâmplat.

27. Când bătrânii au spus cuvintele lor, slujitorii s-au rușinat foarte mult, căci niciodată nu se auzise un astfel de cuvânt despre Suzána.

28. A doua zi, când s-a adunat poporul la soțul ei, Ioachím, au venit cei doi bătrâni, plini de nelegiuire, cu gândul împotriva Suzànei ca să o dea la moarte.

29. Ei au spus înaintea poporului: „Trimiteți după Suzána, fiica lui Hilchía, care este soția lui Ioachím!”. Și ei au trimis.

30. Au venit ea, părinții ei, copiii ei și toate rudele ei.

31. Suzána era foarte grațioasă și frumoasă la vedere.

32. Nelegiuiții au poruncit ca ea să fie descoperită, căci era acoperită cu văl, ca să se sature de frumusețea ei.

33. Plângeau cei care erau lângă ea și toți cei care o vedeau.

34. Dar cei doi bătrâni, ridicându-se în mijlocul poporului, au pus mâinile pe capul ei.

35. Iar ea, plângând, a privit spre cer, căci în inima ei era încrezătoare în Domnul.

36. Cei doi bătrâni au spus: „Pe când ne plimbam noi singuri în grădină, a intrat ea cu două slujitoare. Ea a închis porțile grădinii și le-a trimis pe slujitoare.

37. Și a venit la ea un tânăr care era ascuns și s-a culcat cu ea.

38. Noi eram într-un colț al grădinii. Văzând nelegiuirea, am alergat la ei.

39. Văzându-i împreunați, pe acela nu am putut să-l prindem, căci era mai puternic decât noi. Și, deschizând porțile, a fugit afară.

40. Dar pe ea am prins-o și am întrebat-o cine era tânărul.

41. Ea însă nu a vrut să ne facă cunoscut și dăm mărturie pentru acestea”. Adunarea i-a crezut, întrucât erau bătrâni ai poporului și judecători și au condamnat-o la moarte.

42. Suzána a strigat cu glas puternic și a zis: „Dumnezeule veșnic, care cunoști cele ascunse și știi toate mai înainte ca să fi fost,

43. tu știi că au dat mărturie falsă împotriva mea și, iată, mor, deși nu am făcut nimic din ceea ce aceștia au spus cu răutate împotriva mea”.

44. Domnul a ascultat glasul ei.

45. Pe când era dusă ca să fie ucisă, Dumnezeu a făcut să se ridice duhul sfânt al unui tinerel, al cărui nume era Daniél.

46. El a strigat cu glas puternic: „Eu sunt curat de sângele acesteia”.

47. Tot poporul s-a întors spre el și a zis: „Ce este cuvântul acesta pe care l-ai spus?”.

48. Apoi, stând în mijlocul lor, a spus: „Așa de nebuni sunteți, fii ai lui Israél? Nu ați cercetat și fără ca să știți cu certitudine ați condamnat o fiică a lui Israél.

49. Întoarceți-vă la judecată! Aceștia au dat mărturie falsă împotriva ei”.

50. Tot poporul s-a întors în grabă. Și bătrânii i-au spus: „Vino, stai în mijlocul nostru, căci ție ți-a dat Dumnezeu ceea ce este propriu bătrânilor!”.

51. Daniél le-a spus: „Puneți-l pe unul departe de celălalt și eu îi voi cerceta!”.

52. După ce i-au despărțit pe unul de celălalt, l-a chemat pe unul dintre ei și i-a zis: „Tu, îmbătrânit în zile rele, acum te-au ajuns păcatele pe care le-ai făcut mai înainte.

53. Făcând judecăți nedrepte, îi condamnați pe cei nevinovați și-i eliberați pe cei vinovați, deși Domnul a zis: «Pe cel nevinovat și pe cel drept să nu-i ucizi!».

54. Acum, deci, dacă într-adevăr ai văzut-o, spune sub ce copac i-ai văzut întreținându-se unul cu altul?”. El a spus: „Sub un salcâm”.

55. Daniél a spus: „Într-adevăr, ai mințit împotriva capului tău. Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă de la Dumnezeu să te despice la mijloc!”.

56. Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt. Și i-a zis: „Sămânță a lui Canaán, și nu a lui Iúda! Frumusețea te-a sedus și pofta ți-a pervertit inima.

57. Așa le făceați fiicelor lui Israél care, temându-se, se întrețineau cu voi. Dar o fiică a lui Iúda nu a suportat nelegiuirea voastră.

58. Acum, deci, sub ce copac i-ai prins întreținându-se unul cu celălalt?”. Și el a spus: „Sub un stejar”.

59. Dar Daniél i-a spus: „Într-adevăr, ai mințit și tu împotriva capului tău. Îngerul lui Dumnezeu așteaptă cu sabia să te taie la mijloc, ca să vă nimicească”.

60. Toată adunarea a strigat cu glas puternic și l-a lăudat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care își pun speranța în el.

61. S-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniél demonstrase din gura lor că dăduseră mărturie falsă și au făcut cu ei după modul cum făceau ei rău aproapelui.

62. Au făcut după legea lui Moise și i-au ucis. Și a fost salvat sângele nevinovat în ziua aceea.

63. Hilchía și soția lui l-au lăudat pe Dumnezeu pentru fiica lor, Suzána, împreună cu Ioachím, soțul ei, și cu toate rudele pentru că nu s-a găsit în ea nicio faptă rușinoasă.

64. Iar Daniél a devenit mare înaintea poporului din acea zi înainte.