Daniel 3 VDCL

1. Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip de aur; înălțimea lui era de șaizeci de coți și lățimea lui de șase coți; l‐a înălțat în câmpia Dura, în ținutul Babilonului.

2. Și împăratul Nebucadnețar a trimis să adune pe satrapi, dregători și cârmuitori, judecători, vistiernici, sfetnici, legiuitori și pe toți mai marii ținuturilor, să vină la sfințirea chipului pe care‐l înălțase împăratul Nebucadnețar.

3. Atunci satrapii, dregătorii și cârmuitorii, judecătorii, vistiernicii, sfetnicii, legiuitorii și toți mai marii ținuturilor s‐au adunat la sfințirea chipului pe care‐l înălțase împăratul Nebucadnețar și au stat înaintea chipului pe care‐l înălțase Nebucadnețar.

4. Și crainicul a strigat tare: Popoarelor, neamurilor și limbilor, vi se poruncește:

5. Când veți auzi sunetul cornului, al naiului, al harfei, al alăutei, al psalteriului, al cimpoiului și orice fel de muzică, să cădeți și să vă închinați chipului de aur pe care l‐a înălțat împăratul Nebucadnețar.

6. Și cel ce nu va cădea și nu se va închina va fi aruncat în același ceas în cuptorul care arde cu foc.

7. De aceea, la vremea aceea când au auzit toate popoarele sunetul cornului, al naiului, al harfei, al alăutei, al psalteriului și a tot felul de muzică, toate popoarele, neamurile și limbile au căzut și s‐au închinat chipului de aur pe care‐l înălțase împăratul Nebucadnețar.

8. De aceea în vremea aceea oarecare haldei s‐au apropiat și au pârât pe iudei.

9. Ei au răspuns și au zis împăratului Nebucadnețar: Împărate, să trăiești în veac!

10. Tu, împărate, ai dat hotărâre ca orice om care va auzi sunetul cornului, al naiului, al harfei, al alăutei, al psalteriului și al cimpoiului și a tot felul de muzică să cadă și să se închine chipului de aur.

11. Și oricine nu va cădea și se va închina, să fie aruncat în cuptorul care arde cu foc.

12. Sunt câțiva bărbați iudei pe care i‐ai pus peste treburile ținutului Babilonului: Șadrac, Meșac și Abed‐Nego. Acești oameni, împărate, n‐au ținut seamă de tine; ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină chipului de aur pe care l‐ai înălțat.

13. Atunci Nebucadnețar cu mânie și urgie a poruncit să aducă pe Șadrac, Meșac și Abed‐Nego. Atunci au adus pe oamenii aceștia înaintea împăratului.

14. Nebucadnețar a răspuns și le‐a zis: Oare înadins Șadrac, Meșac și Abed‐Nego nu slujiți voi dumnezeilor mei și nu vă închinați chipului de aur pe care l‐am înălțat?

15. Acum, dacă sunteți gata la vremea când veți auzi sunetul cornului, al naiului, al harfei, al alăutei, al psalteriului, al cimpoiului și a tot felul de muzică, să cădeți și să vă închinați chipului pe care l‐am făcut, bine; iar dacă nu vă veți închina, veți fi aruncați în același ceas în cuptorul care arde cu foc; și cine este dumnezeul acela care vă va scăpa din mâinile mele?

16. Șadrac, Meșac și Abed‐Nego au răspuns și au zis împăratului: O, Nebucadnețar, noi n‐avem nevoie să‐ți răspundem asupra acestui lucru.

17. Dacă este așa, Dumnezeul nostru căruia îi slujim poate să ne scape din cuptorul care arde cu foc și ne va scăpa din mâna ta, împărate!

18. Și dacă nu, știut să‐ți fie, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom închina chipului de aur pe care l‐ai înălțat.

19. Atunci Nebucadnețar s‐a umplut de mânie și i s‐a schimbat chipul feței împotriva lui Șadrac, Meșac și Abed‐Nego: de aceea a vorbit și a poruncit să înfierbânte cuptorul înșeptit mai mult decât se obișnuia să fie înfierbântat.

20. Și a poruncit celor mai puternici care erau în oastea sa să lege pe Șadrac, Meșac și Abed‐Nego și să‐i arunce în cuptorul care ardea cu foc.

21. Atunci bărbații aceștia au fost legați cu pulpanele lor, tunicile lor și mantalele lor și cu veșmintele lor și au fost aruncați în cuptorul care ardea cu foc.

22. Și fiindcă porunca împăratului fusese aspră și cuptorul se înfierbântase foarte mult, para focului a omorât pe bărbații aceia care ridicaseră pe Șadrac, Meșac și Abed‐Nego.

23. Și acești trei bărbați, Șadrac, Meșac și Abed‐Nego, au căzut legați în mijlocul cuptorului care ardea cu foc.

24. Atunci împăratul Nebucadnețar s‐a uimit și s‐a sculat în grabă, a vorbit și a zis sfetnicilor săi: Oare n‐am aruncat noi în foc trei bărbați legați? Ei au răspuns și au zis împăratului: Adevărat, împărate!

25. El a răspuns și a zis: Iată, văd patru bărbați dezlegați umblând în mijlocul focului și n‐au nicio vătămare: și înfățișarea celui de‐al patrulea este ca a unui fiu de dumnezei.

26. Atunci Nebucadnețar s‐a apropiat de gura cuptorului care ardea cu foc, a vorbit și a zis: Șadrac, Meșac și Abed‐Nego, slujitorii Dumnezeului Celui Preaînalt, ieșiți și veniți. Atunci Șadrac, Meșac și Abed‐Nego au ieșit din mijlocul focului.

27. Și satrapii, dregătorii și cârmuitorii și sfetnicii împăratului s‐au adunat și au văzut pe bărbații aceștia peste trupurile cărora focul n‐avusese nicio putere și niciun păr din capul lor nu se pârlise și pulpanele lor nu se schimbaseră, nici miros de foc nu trecuse peste ei.

28. Nebucadnețar a vorbit și a zis: Binecuvântat fie Dumnezeul lui Șadrac, al lui Meșac și al lui Abed‐Nego, care a trimis pe îngerul său și a scăpat pe slujitorii săi care s‐au încrezut în el și au schimbat cuvântul împăratului și și‐au dat trupurile ca să nu slujească și nici să se închine vreunui dumnezeu decât Dumnezeului lor.

29. De aceea hotărăsc ca în orice popor, neam și limbă, cel ce va vorbi rău împotriva Dumnezeului lui Șadrac, al lui Meșac și al lui Abed‐Nego să se facă bucăți și casa lui să fie făcută o grămadă de gunoi, căci nu este un alt Dumnezeu care să poată scăpa astfel.

30. Atunci împăratul a înaintat pe Șadrac, Meșac și Abed‐Nego în ținutul Babilonului.