Daniel 4 VBRC2020

1. Eu, Nabucodonosór, trăiam liniștit în casa mea și aveam succes în palatul meu.

2. Am avut un vis care m-a înspăimântat. Gândurile din patul meu și viziunile din capul meu m-au tulburat.

3. Am stabilit un decret ca să fie aduși înaintea mea toți înțelepții din Babilón și să-mi facă cunoscută interpretarea.

4. Apoi au venit magi, ghicitori, caldéi și astrologi. Eu am spus visul înaintea lor, dar ei nu au putut să-mi facă cunoscută interpretarea.

5. Până la urmă, a venit înaintea mea Daniél, al cărui nume este Beltșațár, după numele dumnezeului meu, și care are duhul Dumnezeului celui Sfânt în el. Am spus visul înaintea lui [și i-am zis:]

6. «Beltșațár, mai mare peste magi, eu știu că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine, că nicio taină nu este prea grea pentru tine. Iată visul pe care l-am avut, iar tu spune-mi interpretarea lui!

7. Acestea sunt viziunile din capul meu când eram în pat: priveam și era un copac în mijlocul pământului și înălțimea lui era foarte mare.

8. Copacul a crescut și s-a făcut puternic: înălțimea lui atingea cerurile și se vedea până la marginile pământului.

9. Frunzele lui erau frumoase și roadele sale erau multe; în el era hrană pentru toți. Sub el aveau umbră animalele câmpului și păsările cerului locuiau în ramurile sale: orice făptură se hrănea din el.

10. În viziunile din capul meu, când eram în pat, eu priveam și, iată, un străjer, un sfânt cobora din cer.

11. El a strigat cu putere și a spus așa: ‹Tăiați copacul și rupeți ramurile lui! Scuturați-i frunzele și împrăștiați-i roadele! Să fugă animalele de sub el și păsările, din ramurile lui!

12. Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ, legat cu fier și cu bronz în iarba care este pe câmp! Roua cerului să îl ude și să aibă parte cu animalele de iarba pământului!

13. Inima lui de om să i se schimbe și să i se dea o inimă de animal! Șapte timpuri să treacă peste el!

14. Hotărârea a fost luată la sfatul străjerilor și cererea, prin cuvântul sfinților, ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste regatele oamenilor și le dă oricui vrea și că ridică peste ele pe cel mai de jos dintre oameni›.

15. Iată, acesta este visul pe care l-am avut eu, regele Nabucodonosór, iar tu, Beltșațár, spune-mi interpretarea! Căci nimeni dintre înțelepții regatului meu nu a putut să-mi facă cunoscută interpretarea, dar tu ești în stare, pentru că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine»”.

16. Atunci, Daniél, al cărui nume este Beltșațár, a rămas ca blocat un moment și gândurile lui l-au tulburat. Regele a luat cuvântul și a zis: „Beltșațár, să nu te tulbure visul și interpretarea lui!”. Și Beltșațár a luat cuvântul și a zis: „Stăpâne al meu, visul să fie pentru cei care te urăsc și interpretarea lui, pentru dușmanii tăi!

17. Copacul pe care l-ai văzut crescând și devenind puternic, a cărui înălțime atingea cerul și care era văzut de tot pământul,

18. ale cărui frunze erau frumoase, care avea roade multe și în care era hrană pentru toți, sub care locuiau animalele câmpului și în ramurile căruia locuiau păsările cerului,

19. [copacul acela] ești tu, rege, care ai devenit mare și puternic, și măreția ta este atât de mare, încât atinge cerul, iar stăpânirea ta este până la marginile pământului.

20. Iar despre faptul că ai văzut un străjer, un sfânt, coborând din cer și zicând: «Tăiați copacul și distrugeți-l, dar lăsați-i rădăcinile în pământ și legați-l cu fier și cu bronz în iarba care este pe câmpie: roua cerului să-l ude și cu animalele câmpului să aibă parte până vor trece peste el șapte timpuri»,

21. aceasta este interpretarea, rege: hotărârea Celui Preaînalt vine peste stăpânul meu, regele.

22. Vei fi alungat dintre oameni și locuința ta va fi cu animalele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi, vei fi udat de roua cerului și șapte timpuri vor trece peste tine, până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatele oamenilor și le dă celui căruia vrea.

23. Iar că s-a poruncit să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, [aceasta înseamnă] că regatul tău va rămâne al tău după ce vei recunoaște că cerul stăpânește.

24. De aceea, rege, să-ți fie plăcut sfatul meu: îndepărtează păcatele tale prin dreptate și nelegiuirile tale, prin îndurare față de cei săraci! Poate ți se va prelungi pacea”.

25. Toate acestea au venit peste Nabucodonosór, regele.

26. După douăsprezece luni, se plimba pe [terasa] palatului său regal din Babilón.

27. Regele a luat cuvântul și a zis: „Oare nu este acesta Babilónul cel mare, pe care eu l-am construit drept casă a domniei prin tăria puterii mele și spre gloria splendorii mele?”.

28. Regele încă nu terminase cuvântul când a coborât din cer un glas: „Cuvintele sunt către tine, rege Nabucodonosór! Domnia este luată de la tine.

29. Te vor alunga dintre oameni și cu animalele câmpului vei avea locuința; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și șapte timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatele oamenilor și că le dă celui căruia vrea”.

30. În acel moment, s-a împlinit cuvântul cu privire la Nabucodonosór: a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului până când părul i-a crescut cât [penele] vulturilor și unghiile, cât [ghearele] păsărilor.

31. „La sfârșitul zilelor, eu, Nabucodonosór, mi-am ridicat ochii spre cer și cunoașterea mea s-a întors în mine. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, l-am lăudat și l-am cinstit pe Cel veșnic viu, a cărui stăpânire este o stăpânire veșnică și a cărui domnie este din generație în generație.

32. Toți locuitorii pământului sunt considerați nimic. El face după cum vrea cu puterile cerului și cu locuitorii pământului. Nu este cine să poată opri mâna lui și să-i spună: «Ce faci?».

33. În acel timp, cunoașterea s-a întors în mine și spre gloria domniei mele, splendoarea și măreția mea s-au întors la mine. Sfetnicii mei și nobilii mei m-au căutat; am fost restabilit în domnia mea și măreția mea a continuat să crească.

34. Acum, eu, Nabucodonosór, îl laud, îl preamăresc și îl cinstesc pe Regele cerului, căci toate lucrările lui sunt adevăr și căile lui sunt drepte, pentru că el poate să înjosească pe cel care umblă cu trufie”.