Daniel 6 BVA

1. Darius a decis să desemneze în regatul lui o sută douăzeci de guvernatori cu autoritate absolută, care să fie repartizați în tot teritoriul.

2. A decis să fie și trei supraveghetori-șefi ai tuturor acestora. Între cei trei (supraveghetori) era și Daniel. Guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor erau datori să se subordoneze celor trei supraveghetori, astfel încât regele să nu sufere vreo pagubă.

3. Dar dintre cei trei supraveghetori care erau șefii guvernatorilor cu autoritate absolută în teritoriul regatului, Daniel era un om special – pentru că în el era un spirit distinct; iar regele se gândea să îi ofere autoritate superioară celorlalți (conducători) care existau în tot regatul lui.

4. Atunci supraveghetorii și guvernatorii cu autoritate absolută au planificat să găsească o acuzație împotriva lui Daniel referitoare la treburile regatului; dar nu au reușit să găsească niciun cap de acuzare și nicio greșeală (în activitatea lui) – pentru că el era om de încredere și nu se putea găsi în el vreo greșeală făcută din neatenție sau vreo abatere de la ce este corect.

5. Acei oameni au zis: „Nu găsim în acțiunile acestui Daniel nimic de condamnat. Am putea să îl reclamăm (regelui) doar dacă vom găsi ceva din legea Dumnezeului lui pe care el o respectă!”

6. Atunci, acei supraveghetori și guvernatori s-au dus cu mare zgomot la rege; și i-au zis: „Rege Darius, să trăiești etern!

7. Toți supraveghetorii regatului, demnitarii, guvernatorii cu autoritate absolută în teritoriul lor, consilierii și ceilalți guvernatori sunt de acord să se scrie un decret regal care să prevadă o interdicție. În el să se precizeze că oricine se va ruga în următoarele treizeci de zile altui zeu sau altui om decât ție, rege, să fie aruncat în groapa cu lei.

8. Acum, rege, aprobă această interdicție și semnează decretul; pentru ca nimeni să nu îi poată modifica în vreun fel conținutul – așa cum prevede legea mezilor și a perșilor care spune că din momentul în care a fost emisă, nicio lege nu mai poate fi abrogată.”

9. Atunci regele Darius a semnat decretul care conținea această interdicție.

10. Deși știa că s-a semnat decretul, Daniel a continuat să meargă în casa lui care avea deschise ferestrele de sus spre (fostul oraș) Ierusalim; și de trei ori pe zi, îngenunchea, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul lui – așa cum făcuse și înainte.

11. Atunci acei oameni au venit prin surprindere în casă; și l-au găsit pe Daniel rugându-se și implorând bunătatea Dumnezeului lui.

12. Apoi s-au prezentat înaintea regelui și i-au amintit de interdicția regală, zicându-i: „Oare nu ai semnat tu o interdicție conform căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om cu excepția ta, să fie aruncat în groapa cu lei?” Regele a răspuns: „Ba da; este adevărat. Am semnat o interdicție în conformitate cu legea mezilor și a perșilor, care prevede că după ce a fost emisă, nicio decizie nu mai poate fi (vreodată) abrogată.”

13. Ei i-au mai zis regelui: „Să știi, rege, că Daniel – unul dintre exilații veniți din teritoriul numit Iuda – îți sfidează decretul. El nu respectă interdicția pe care ai semnat-o; și a continuat să se roage de trei ori pe zi!”

14. Când a auzit acest lucru, regele s-a întristat foarte mult; și s-a gândit cum să îl salveze pe Daniel. Până la apusul soarelui, el s-a tot gândit cum să procedeze ca să îl scape (de consecința nerespectării acelui decret).

15. Apoi, acei oameni au venit gălăgioși la rege; și i-au zis: „Să știi, rege, că legea mezilor și a perșilor prevede că orice interdicție și orice decret dat de rege, nu se poate anula!”

16. Atunci regele a dat ordin să fie adus Daniel și să fie aruncat în groapa cu lei. Regele i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia Îi slujești permanent, să te salveze!”

17. Au adus o piatră pe care au pus-o să blocheze ieșirea din groapă; iar regele a sigilat-o cu inelul lui și cu inelul oamenilor lui remarcabili – ca să nu se schimbe nimic pentru Daniel.

18. Apoi regele s-a retras în palatul lui; și a stat acolo noaptea fără să mănânce și fără să i se aducă vreo dansatoare. El nu a putut deloc să doarmă.

19. Când s-a luminat, regele s-a ridicat și s-a dus repede la groapa cu lei.

20. S-a apropiat de ea și l-a strigat pe Daniel cu o voce care demonstra că fusese afectat de durere (sufletească) pentru situația lui. Regele i-a zis lui Daniel: „Daniele, sclav al Dumnezeului care este viu, a putut Dumnezeul tău, căruia permanent Îi slujești, să te salveze de lei?”

21. Daniel i-a răspuns regelui: „Să trăiești etern, rege!

22. Dumnezeul meu Și-a trimis îngerul care a închis gura leilor; iar aceștia nu mi-au făcut niciun rău – pentru că am fost nevinovat înaintea Lui. Și nici împotriva ta, rege, nu am făcut nimic rău!”

23. Atunci regele s-a bucurat mult văzând ce s-a întâmplat cu Daniel; și a dat ordin să fie scos din groapă. Daniel a fost scos de acolo: și nu s-a putut constata nici măcar o rană pe el – pentru că s-a încrezut în Dumnezeul lui.

24. Regele a ordonat să fie aduși înaintea lui oamenii care îl reclamaseră pe Daniel. Apoi, aceia au fost aruncați în groapa cu lei – nu numai ei, ci și fiii lor și soțiile lor. Imediat cum au ajuns în partea de jos a gropii, leii i-au prins și le-au sfărâmat toate oasele.

25. Apoi regele Darius a scris tuturor popoarelor, etniilor și oamenilor care vorbesc orice fel de limbă din tot teritoriul țării lui: „Pacea să vă fie înmulțită!

26. Ordon ca în orice parte a regatului meu, oamenii să tremure în fața Dumnezeului lui Daniel și să îl respecte. El este Dumnezeul viu care trăiește permanent! Regatul Lui nu va fi niciodată distrus; și guvernarea Lui nu va avea sfârșit.

27. El scapă și salvează. El face semne și miracole în cer și pe pământ. El l-a salvat pe Daniel din ghearele leilor!”

28. Daniel a trăit bine în timpul guvernării lui Darius și a persanului Cirus.