Daniel 6 VDCL

1. I‐a plăcut lui Dariu să pună peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie peste toată împărăția.

2. Și peste aceștia trei mai mari dintre care unul era Daniel, cărora să le dea seamă acești satrapi ca să nu se facă nicio pagubă împăratului.

3. Și acest Daniel a întrecut pe mai mari și pe satrapi, căci în el era un duh ales; și împăratul s‐a gândit să‐l pună peste toată împărăția.

4. Atunci mai marii și satrapii au căutat să afle ceva împotriva lui Daniel privitor la împărăție, dar n‐au putut afla nimic, nicio greșeală, căci era credincios și nu se afla în el nici vină, nici greșeală.

5. Atunci oamenii aceștia au zis: Nu vom afla nimic împotriva acestui Daniel, afară doar dacă nu vom afla ceva împotriva lui cu privire la legea Dumnezeului său.

6. Atunci mai marii și satrapii aceștia s‐au adunat grămadă la împărat și i‐au vorbit așa: Împărate Dariu, să trăiești în veac!

7. Toți mai marii împărăției, dregătorii și satrapii, sfetnicii și fruntașii s‐au sfătuit să așeze o orânduire domnească și să dea o aspră oprire, că oricine va face cerere vreunui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, decât numai ție, împărate, acela să fie aruncat în groapa leilor.

8. Și acum, împărate, întărește oprirea și iscălește scrierea ca să nu se schimbe, după legea mezilor și a perșilor, care nu se poate desființa.

9. Deci împăratul Dariu a iscălit scrierea și oprirea.

10. Și când a cunoscut Daniel că s‐a iscălit scrierea, a intrat în casa sa (și ferestrele sale erau deschise în odaia sa de sus către Ierusalim), și îngenunchea pe genunchii săi de trei ori pe zi și se ruga și mulțumea Dumnezeului său, cum făcea mai înainte.

11. Atunci oamenii aceia s‐au adunat grămadă și au aflat pe Daniel făcând rugăciune și cereri înaintea Dumnezeului său.

12. Atunci s‐au apropiat și au vorbit înaintea împăratului despre oprirea împăratului: Oare n‐ai iscălit o oprire ca orice om care ar cere ceva vreunui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, decât numai ție, împărate, să fie aruncat în groapa leilor? Împăratul a răspuns și a zis: Adevărat este cuvântul, după legea mezilor și a perșilor care nu se poate desființa.

13. Atunci au răspuns și au zis înaintea împăratului: Daniel acela care este din copiii robiei lui Iuda nu ține seamă de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai iscălit‐o, ci își face cererea de trei ori pe zi.

14. Atunci împăratul, când a auzit aceste cuvinte, s‐a mâhnit foarte mult și și‐a pus inima asupra lui Daniel ca să‐l mântuiască: și până la apusul soarelui a lucrat ca să‐l scape.

15. Atunci oamenii aceștia s‐au adunat grămadă la împărat și au zis împăratului: Știi, împărate, că legea mezilor și a perșilor este că nicio oprire sau orânduire pe care o statornicește împăratul nu se poate desființa.

16. Atunci împăratul a poruncit și au adus pe Daniel și l‐au aruncat în groapa leilor. Împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, el te va scăpa.

17. Și s‐a adus o piatră și s‐a pus pe gura gropii și împăratul a pecetluit‐o cu însăși pecetea sa și cu pecetea fruntașilor săi, ca să nu se schimbe nimic în privința lui Daniel.

18. Atunci împăratul s‐a dus la palatul său și a petrecut noaptea postind și nu i s‐au adus țiitoare și somnul său a fugit de la el.

19. Atunci împăratul s‐a sculat cu lumină în zorile dimineții și s‐a dus în grabă la groapa leilor.

20. Și când s‐a apropiat de groapă, a strigat cu glas plângător pe Daniel: împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Daniele, slujitorul Dumnezeului celui viu! Oare te‐a putut scăpa de lei Dumnezeul tău căruia îi slujești necurmat?

21. Atunci Daniel a vorbit împăratului: Împărate, să trăiești în veac!

22. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său și a astupat gura leilor încât nu m‐au vătămat; căci s‐a aflat nevinovăție în mine înaintea lui și chiar înaintea ta, împărate, n‐am făcut niciun rău.

23. Atunci împăratul s‐a bucurat foarte mult și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Și Daniel a fost scos din groapă și nu s‐a aflat nicio vătămare pe el, pentru că crezuse în Dumnezeul său.

24. Și împăratul a poruncit și au adus pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel și i‐au aruncat în groapa leilor, pe ei, pe copiii lor și pe nevestele lor; și mai înainte de a ajunge ei la fundul gropii, leii i‐au apucat și le‐au mărunțit toate oasele.

25. Atunci împăratul Dariu a scris către toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc peste tot pământul: Pacea să vi se înmulțească.

26. Dau o hotărâre, ca în toată întinderea împărăției mele oamenii să tremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniel; căci el este Dumnezeul cel viu și statornic în veac și împărăția lui nu se va sfărâma și domnia lui va fi până la sfârșit.

27. El mântuiește și scapă și face semne și minuni în ceruri și pe pământ, el, care a mântuit pe Daniel din puterea leilor.

28. Și acest Daniel a propășit în domnia lui Dariu și în domnia lui Cir Persanul.