Daniel 8 VDCL

1. În al treilea an al domniei împăratului Belșațar mi s‐a arătat o vedenie, mie, lui Daniel, după aceea care mi se arătase la început.

2. Și am văzut în vedenie și a fost așa: când am văzut, eram în Susa, palatul care este în ținutul Elam. Și am văzut în vedenie și eram lângă râul Ulai.

3. Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, înaintea râului sta un berbec care avea două coarne: și cele două coarne erau înalte și unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt crescuse cel din urmă.

4. Am văzut berbecul împungând către apus și miazănoapte și miazăzi și nicio fiară nu putea să stea înaintea lui și nu era cine să scape din mâna lui și făcea după voia sa și a ajuns mare.

5. Și luam seama și iată, un țap venea de la apus peste fața întregului pământ și n‐atingea pământul: și țapul avea un corn însemnat între ochii săi.

6. Și a venit la berbecul care avea două coarne, pe care‐l văzusem stând înaintea râului, și s‐a repezit asupra lui în furia puterii sale.

7. Și l‐am văzut apropiindu‐se de berbec și s‐a mâniat pe el și a lovit pe berbec și i‐a frânt amândouă coarnele; și nu era putere în berbec ca să stea înaintea lui; și l‐a aruncat la pământ și a călcat peste el și nu era cine să scape pe berbec din mâna lui.

8. Și țapul a ajuns nespus de mare și când s‐a întărit, i s‐a frânt cornul cel mare și în locul lui au ieșit patru coarne însemnate către cele patru vânturi ale cerurilor.

9. Și dintr‐unul din ele a ieșit un corn mic care a ajuns nespus de mare către miazăzi, către răsărit și către frumusețea pământului.

10. Și s‐a făcut mare până la oștirea cerurilor și a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele și a călcat peste ele.

11. Da, s‐a mărit chiar până la mai marele oștirii; și s‐a luat de la el jertfa necurmată și locul locașului său sfințit a fost aruncat jos.

12. Și o vreme de încercare a fost rânduită jertfei necurmate din pricina fărădelegii. Și el a aruncat adevărul la pământ și a lucrat după plac și a izbutit.

13. Și am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt zicea către cel nenumit care vorbea: Până când va fi vedenia despre jertfa necurmată și despre fărădelegea pustiitoare, spre a da sfântul locaș și oștirea să fie călcate în picioare?

14. Și mi‐a zis: Până la două mii trei sute de seri și dimineți; atunci sfântul locaș va fi curățit.

15. Și a fost așa: când eu, Daniel, am văzut vedenia, am căutat priceperea ei și iată, a stat înaintea mea ca înfățișarea unui om.

16. Și am auzit un glas de om între malurile Ulaiului și a strigat și a zis: Gavrile, fă pe acesta să înțeleagă vedenia.

17. Și el s‐a apropiat unde stam; și când a venit, m‐am înfricoșat și am căzut pe fața mea și el mi‐a zis: Pricepe, fiu al omului, căci vedenia este pentru vremea sfârșitului.

18. Și pe când vorbea cu mine, am fost într‐o adâncă amețeală cu fața la pământ. Și m‐a atins și m‐a făcut să stau drept.

19. Și a zis: Iată, te voi face să cunoști ce va fi la sfârșitul mâniei, căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă.

20. Berbecul pe care l‐ai văzut având două coarne sunt împărații Mediei și ai Persiei.

21. Și țapul cel păros este împăratul Greciei; și cornul cel mare care era între ochii săi este cel dintâi împărat.

22. Și că s‐a frânt și au crescut patru în locul său: patru împărății se vor ridica din acest neam, dar nu cu puterea lui.

23. Și în vremea din urmă a împărăției lor, când cei răi vor umple măsura, se va scula un împărat cumplit la față și priceput în uneltiri.

24. Și puterea lui va fi tare, dar nu prin chiar puterea sa; și va strica în chip minunat și va izbuti și va lucra după plac și va nimici pe cei puternici și pe poporul sfinților.

25. Și prin viclenia sa va face să izbutească înșelăciunea în mâna sa și se va semeți în inima sa și va strica pe mulți în pacea lor și se va ridica împotriva mai marelui mai marilor, dar va fi frânt fără mână.

26. Și vedenia despre serile și diminețile care ți s‐a spus este adevărată; dar pecetluiește vedenia, căci este după multe zile.

27. Și eu, Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; apoi m‐am sculat și am făcut lucrurile împăratului. Și eram uimit de vedenie și nu era cine s‐o priceapă.