Deuteronomul 1 BIV2014

1. Moise vorbit-a, în ăst fel, Copiilor lui Israel, Lângă Iordan, într-o câmpie Ce se-ntindea înspre pustie, Chiar lângă Suf, între Paran, Între Tofel, între Laban Și Di-Zahab, și între tot Ținutul de la Hațerot.

2. (De la Horeb, spre-acel ținut – Drept Cades-Barnea cunoscut – Dacă urmezi al căii fir Până la muntele Seir, Se află o distanță mare, Cari, unsprezece zile, are.)

3. În anul patruzecilea, În luna a unsprezecea, În ziua-ntâi, din cursul ei, Moise-a transmis, către Evrei, Tot ceea ce a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit.

4. Lucrul acesta s-a-ntâmplat După ce ei au câștigat Lupta, purtată cu Sihon, Cari locuise la Hesbon, Și cu cel cari, Og, se numea Și în Basan împărățea. La Aștarot, Og a domnit, Dar și-n Edrei, a locuit. Sihon fusese-nscăunat, Peste-Amoriți, ca împărat.

5. La apele Iordanului, În țarina Moabului, Moise-a-nceput să lămurească Legea și astfel, să vorbească:

6. „Al nostru Domn și Dumnezeu, Care ne-a însoțit mereu, Când – la Horeb – am poposit, A zis: „Iată, ați locuit Destul, pe munte. Înapoi,

7. Întoarceți-vă, acum, voi. La muntele-Amoriților, Să plece dar, al Meu popor, Și-n toate-mprejurimile. Să împânziți câmpiile, Să vă urcați pe munte-apoi, Să coborâți, în vale, voi; Spre miazăzi, să vă-ndreptați Și pe al mării mal să stați. Să intre dar, al vost’ popor, În țara Canaaniților, Iar din Liban, veți merge voi, Până la Eufrat apoi.

8. Priviți dar, cu luare-aminte: Țara vă este înainte. Trebuie numai să intrați Și-n stăpânire s-o luați, Pentru că Domnul a promis, Părinților voștri și-a zis, Atuncea când El a jurat, Că ăst ținut trebuie dat, Pentru Avram, Isac și-apoi Iacov, precum și pentru voi Care sunteți sămânța lor, Alcătuind acest popor.”

9. „În vremea ‘ceea, v-am spus eu: „N-am să vă pot purta, mereu, De unul singur, negreșit.

10. Iată că Domnul v-a-nmulțit Și numărul poporului E ca stelele cerului.

11. Domnul mereu să vă-nmulțească, De-o mie de ori, să sporească Numărul vostru. Să vegheze, Și să vă binecuvânteze, Așa cum a făgăduit.

12. Din ăst’ motiv, eu m-am gândit Și-n urmă-apoi, m-am întrebat: În ce fel oare-aș fi purtat, Povara voastră, iar apoi, Și certurile dintre voi?

13. De-aceea-am spus ca să luați, Din seminții, niște bărbați Ce-s înțelepți și pricepuți Și cari sunt bine cunoscuți, Căci vrut-am să-i așez, apoi, Mai mari să fie, peste voi, Ca să conduc acest popor, Numai cu ajutorul lor.

14. Voi mi-ați răspuns: „Am socotit Că-i bine-așa cum te-ai gândit.”

15. Atunci, eu am chemat să vie – Din fiecare seminție – Pe toți bărbații acei cari S-au dovedit a fi mai mari. Pe ei i-am așezat apoi, Drept căpetenii, peste voi. I-am așezat, capi, peste-o mie, Capi peste-o sută-am pus să fie Și peste cincizeci mai apoi, Ca dregători, aflați la voi, În fiecare seminție.

16. Am dat apoi – precum se știe – Poruncă, la acei pe care, Judecători, poporu-i are, Și-am zis: „Voiesc să judecați, Doar cu dreptate, pe-ai voști’ frați. Să judecați dar, cu dreptate, Mereu, între frate și frate, Și între frate și străin.

17. Să nu priviți, la cei ce vin, În fața voastră: nu cătați, La cei pe care-i judecați. Să-i ascultați pe fiecare – Și pe cel mic și pe cel mare. Atunci când judecați – vă zic – Să nu vă temeți de nimic, Pentru că numai Dumnezeu E Cel ce judecă, mereu, Făcând dreptate. Când aveți, Vreo pricină ce n-o puteți S-o dovediți cum se cuvine, Veniți și-aduceți-o la mine.”

18. În vremurile de atunci, V-am dăruit aste porunci, Iar voi, așa, ați și făcut – Ați împlinit, ce v-am cerut.”

19. „De la Horeb, noi am plecat Și spre pustiu, ne-am îndreptat. A mers astfel, al nost’ popor, La muntele-Amoriților, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când ne-a vorbit. Acel pustiu, noi l-am trecut – Grozav a fost, cum ați văzut – Dar pân’ la urmă-am reușit, La Cades-Barnea, de-am sosit.

20. Acolo, zis-am către voi: „Iată-n sfârșit, ajuns-am noi, La muntele-Amoriților, Pe care, pentru-al nost’ popor, Domnul îl dă. Luați aminte:

21. Domnul vă pune înainte, O țară-ntinsă. Deci intrați, Și-n stăpânire o luați, Cum Domnu-a spus. De bună seamă, Nimeni să n-aibă nici o teamă!”

22. Voi toți, la mine ați venit Și-n felu-acesta mi-ați vorbit: „Mai înainte să pornim, Vrem – țara – să o iscodim. Iscoade, vom trimite noi, În țară, ca să știm apoi, Ce drumuri o să apucăm Și-n ce cetăți o să intrăm.”

23. Aste cuvinte mi-au părut Că bune sunt și am cerut Ca doisprezece inși să vie – Deci unul dintr-o seminție – Pe care, i-am trimis apoi, Să iscodească pentru voi.

24. Ei au plecat – cum ați cerut – Și peste munte au trecut. În vale, la Eșcol, s-au dus

25. Și-apoi, din țară, au adus Roade pe care le-ați văzut. Dare de seamă, au făcut, Asupra țării, și-au vorbit: „O țară bună, am primit, De la al nostru Dumnezeu.”

26. Dar voi v-ați îndoit, mereu. Pe munte, n-ați vrut să urcați, În țara voastră să intrați, Ci voi v-ați răzvrătit, mereu, Față de Domnul Dumnezeu.

27. Ați stat în corturi și-ați cârtit, Zicând că „Domnul, negreșit, Din al Egiptului ținut, Ne-a scos afară, căci a vrut, Să nimicească ăst popor, Prin mâna Amoriților.

28. Atunci, de ce să ne suim? Cu ei, ca să ne războim? Dar frații noștri ne-au muiat Inima, când au cuvântat: „Poporul țării – ca măsură – Este mai mare, la statură. Cetățile ce le-a durat, Până la cer, s-au înălțat. Între ai ei locuitori, Sunt și ai lui Anac feciori.”

29. Eu v-am răspuns: „Nu vă speriați Și frică, să nu arătați,

30. Pentru că Domnul Dumnezeu, ‘Naintea voastră, e mereu Și El se va lupta apoi – În țara ‘ceea – pentru voi – Așa cum bine ați văzut, Prin tot ceea ce a făcut, De când a fost al vost’ popor, În țara Egiptenilor.

31. Apoi, de grijă, v-a purtat Când, prin pustie, ați umblat. Va dus, deci, Domnul, prin pustiu, Precum un om, pe al său fiu, Și ați ajuns aici, astfel.

32. Însă, încredere – în El – Voi, niciodată, n-ați avut,

33. Chiar dacă bine L-ați văzut, În fruntea voastră doar, umblând Și loc, pentru popas, cătând. Noaptea-ntr-un foc vă însoțea, Ca drumul să-l puteți vedea, Iar ziua, era ca un nor, Mergând în fața tuturor.

34. Dar Dumnezeu a auzit Cuvintele ce le-ați rostit Și-atuncea, El S-a mâniat, Pe voi – pe toți – și a jurat:

35. „Nici un bărbat din cei pe care Neamul acesta rău îi are, Nu va putea vedea, nicicând, Țara pe care-aveam de gând S-o dau în stăpânirea lor – Cum le-am jurat părinților –

36. Afară de Caleb – cel care, De tată, pe Iefune-l are. Acel bărbat o va vedea Și va putea să intre-n ea, Pentru că am găsit cu cale, Ca lui și-apoi seminței sale, S-o dau, căci a urmat, mereu, Doar căile lui Dumnezeu.”

37. Domnul, precum o știți prea bine, S-a supărat chiar și pe mine Din vina voastră și a zis: „În țara ce vi s-a promis, De-acum, nici tu nu vei putea, S-ajungi ca să pătrunzi în ea.

38. Ascultă dar, ce am să-ți spun: Doar Iosua – fiul lui Nun – Am hotărât că va putea, Pe Israel, să-l ducă-n ea; Pentru că el are menire, Să îi dea țara-n stăpânire.

39. De-asemenea, ai voștri prunci – De care voi ați zis atunci, Cum că „de jaf ajung să fie” – În astă țară, au să vie; Iar fii voști’, cari gânguresc – Și astăzi nu deosebesc Ce-i rău sau bine – vor putea, În stăpânire, să o ia.

40. Așa va fi! Acuma, voi Vă veți întoarce, înapoi. Spre marea Roșie, porniți Ca, prin pustiu, să rătăciți!”

41. Atunci, la mine, ați venit Și-n felu-acesta, mi-ați vorbit: „Abia acum, noi am văzut, Că este rău ce am făcut. Vedem că am păcătuit, Față de Domnul. Am greșit! De-aceea, vrem să ne suim În țară și s-o cucerim, Așa precum ne-a poruncit Domnul, atunci când a vorbit.” De-ndată, voi v-ați înarmat Și-apoi, pe munte, v-ați urcat.

42. Dar Domnul mi-a vorbit atunci, Și mi-a transmis aste porunci: „Spune poporului, să știe: „Să nu purtați vreo bătălie, Căci Eu n-am să vă însoțesc, Și-ai voști’ vrăjmași vă biruiesc.”

43. Eu v-am vestit cuvântul Lui, Dar împotriva Domnului, Atuncea voi v-ați răzvrătit Și-apoi, pe munte, v-ați suit.

44. Dar Amoriții, țineți minte Că, înarmați, v-au stat, ‘nainte. Ca niște-albine, au venit Și din Seir v-au urmărit, Până la Horma și-ați văzut Că peste tot, ei v-au bătut.

45. Ați plâns, în urmă, cu amar, În fața Domnului vost’, dar Acesta nu v-a ascultat

46. Și-astfel, la Cades voi ați stat – După înfrângerea-ndurată – O vreme foarte-ndelungată.”