Deuteronomul 1 BVA
1. Acestea sunt cuvintele spuse de Moise Israelului. El le-a vorbit (evreilor) în deșertul care este la estul Iordanului, în Araba, vizavi de Suf, între Paran și Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab.
2. Distanța de la Horeb până la Cadeș-Barnea mergând spre muntele Seir, este echivalentă cu un drum de unsprezece zile.
3. În al patruzecilea an, în prima zi din a unsprezecea lună, Moise le-a spus israelienilor ce îi poruncise Iahve să le transmită.
4. El le-a vorbit după ce l-au învins atât pe Sihon – regele amorit – care locuia la Heșbon, cât și pe Og – regele Bașanului – care locuia la Aștarot, în Edrei.
5. Moise a început să explice această Lege după ce trecuse cu poporul pe partea cealaltă a Iordanului, în teritoriile Moabului. Atunci el le-a spus:
6. „Dumnezeul nostru care se numește Iahve, ne-a vorbit la Horeb, zicându-ne: «Ați locuit suficient pe acest munte.
7. Întoarceți-vă și plecați de aici. Deplasați-vă spre regiunea muntoasă a amoriților, mergând spre locuitorii care sunt în jurul acesteia. Ei vor fi găsiți (de voi) în zona numită Araba care cuprinde regiunea muntoasă și pe cea deluroasă. Să vă deplasați mergând apoi din Neghev până la malul mării – spre teritoriile numite Canaan și spre Liban, până la Râul Mare, adică până la Eufrat.
8. Remarcați că aceasta este țara pe care v-am oferit-o! Intrați pe aceste teritorii și luați în proprietatea voastră țara pe care o promisese Iahve strămoșilor voștri – lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. El le spusese că le-o va da atât lor cât și descendenților lor.»
9. Eu v-am spus atunci: «Nu sunt capabil să vă duc (acolo) singur.»
10. Iahve, Acela care este Dumnezeul vostru, v-a înmulțit; și constatăm astăzi că sunteți mulți – ca stelele de pe cer.
11. Iahve – Dumnezeul strămoșilor voștri – să vă înmulțească de o mie de ori și să vă binecuvânteze exact cum a promis!
12. Deci cum puteam eu să port singur greutățile voastre, dificultățile și certurile voastre?
13. Astfel, v-am spus: «Alegeți din triburile voastre bărbați înțelepți și care sunt deja cunoscuți pentru competența lor; iar eu îi voi desemna în funcția de conducători pentru voi!»
14. Atunci voi mi-ați răspuns că porunca pe care v-am dat-o, este un lucru bun.
15. Deci am luat conducători din triburile voastre – bărbați cunoscuți ca înțelepți – și i-am desemnat să vă conducă. Ei au fost conducători pentru o mie, pentru o sută, pentru cincizeci și pentru zece oameni. Pe toți aceștia i-am investit să fie lideri între cei care formau triburile voastre.
16. În același timp, le-am dat porunci chiar și judecătorilor voștri, zicându-le: «Să ascultați relatările despre disputele dintre frații voștri; și să judecați conform (principiilor) dreptății (analizând) cazul fiecăruia în disputa cu fratele lui sau cu cineva care este străin (între voi).
17. Să nu judecați favorizând pe unul și nedreptățind pe celălalt; ci să îl ascultați pe cel mic la fel ca pe cel mare. Să nu vă fie frică de oameni; pentru că judecata (corectă) este a lui Dumnezeu! Să vă prezentați la mine cu acele cazuri care sunt prea dificile; și să mi le relatați.»
18. Atunci v-am poruncit tot ce trebuia să faceți.
19. Am plecat din Horeb, așa cum ne poruncise Dumnezeul nostru care se numește Iahve. Am călătorit prin tot acel deșert mare și înfricoșător pe care l-ați văzut, mergând pe drumul care conducea spre regiunea muntoasă a amoriților; și am ajuns la Cadeș-Barnea.
20. Atunci eu v-am spus: «Ați ajuns în zona muntoasă a amoriților. Acesta este teritoriul pe care ni-l dă Iahve, Dumnezeul nostru.
21. Să știți că Iahve – Dumnezeul vostru – v-a pus la dispoziție acest teritoriu. Duceți-vă și luați-l în proprietatea voastră, așa cum v-a poruncit Iahve, Dumnezeul strămoșilor voștri. Să nu vă fie frică; și să nu vă speriați!»
22. Atunci v-ați apropiat de mine și mi-ați zis: «Să trimitem câțiva bărbați înaintea noastră, ca să spioneze țara și să ne aducă un răspuns atât cu privire la drumul pe care trebuie să înaintăm, cât și referitor la orașele în care vom intra.»
23. Și mi s-a părut că ați făcut o bună propunere. Astfel, am luat doisprezece bărbați dintre voi – câte un om din fiecare trib.
24. Ei au plecat, au traversat muntele și au ajuns pe partea cealaltă a lui, în valea Eșcol, de unde au început să spioneze țara.
25. Au luat cu ei din fructele de pe acel teritoriu și ni le-au adus, revenind cu următorul mesaj: «Țara pe care Iahve – Dumnezeul nostru – ne-o dă, este bună.»
26. Dar voi nu ați vrut să mergeți și v-ați opus poruncii Dumnezeului vostru care se numește Iahve.
27. Ați protestat în corturile voastre; și ați spus: «Iahve ne-a scos de pe teritoriul Egiptului pentru că ne urăște! El vrea să ne facă să ajungem la discreția amoriților, ca să fim distruși.
28. Unde să mergem? Frații noștri ne-au înmuiat inima când ne-au spus: ‘Locuitorii din această zonă au o forță mai mare decât a noastră și sunt mai înalți decât noi. Orașele lor sunt mari și au fortificații până la cer. I-am văzut acolo chiar și pe anachiți!’»
29. Dar eu v-am zis să nu vă temeți și să nu vă fie frică de ei,
30. pentru că Iahve, Cel care este Dumnezeul vostru, merge înaintea voastră; și veți vedea cum El personal se va lupta pentru voi, exact cum a procedat în Egipt!
31. Apoi, în deșert ați văzut cum Iahve – Dumnezeul vostru – s-a îngrijit de voi exact ca un părinte care se ocupă de fiul lui, în perioada călătoriei, până când ați ajuns în acest loc.
32. Și totuși, voi nu v-ați încrezut în Dumnezeul vostru care se numește Iahve.
33. El este Cel care mergea înaintea voastră pe drum – într-un stâlp de foc noaptea și într-un nor ziua – ca să vă caute un loc de odihnă și să vă arate drumul pe care (trebuie) să mergeți.
34. Când Iahve a auzit ce ați zis (protestând), El s-a mâniat; și a jurat, zicând:
35. «Niciun bărbat din această generație rea nu va vedea acea țară bună pe care le-am promis-o prin jurământ strămoșilor voștri;
36. cu excepția lui Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea; și Eu îi voi da atât lui cât și fiilor lui această țară în care merge; pentru că L-a urmat în totalitate pe Iahve.»
37. Iahve s-a mâniat și pe mine din cauza voastră; și mi-a zis: «Nici tu nu vei intra în ea;
38. dar Iosua – fiul lui Nun – care este slujitorul tău, va ajunge pe teritoriul ei. Încurajează-l; pentru că el îi va oferi Israelului posibilitatea să o ia în proprietate.
39. Acum îți spun ce se va întâmpla cu acei copilași ai voștri – despre care ați spus că vor fi o pradă ușoară – și cu fiii voștri care astăzi nu știu să distingă între bine și rău: tocmai ei vor intra în (această) țară! Eu le-o voi da; și ei o vor administra ca stăpâni ai ei!
40. Acum întoarceți-vă și mergeți în deșert pe drumul care conduce spre Marea Roșie!»
41. Dar voi ați început atunci să îmi spuneți: «Am păcătuit împotriva lui Iahve! Vom pleca să luptăm, așa cum ne poruncise Iahve, Dumnezeul nostru!» Astfel v-ați luat armele; și ați avut curajul să vă urcați pe vârful muntelui.
42. Dar Iahve mi-a poruncit să vă spun: «Să nu vă urcați și să nu vă luptați; pentru că Eu nu sunt în mijlocul vostru. Și astfel, dușmanii voștri vă vor învinge.»
43. V-am vorbit, dar nu m-ați luat în considerare. V-ați opus poruncii lui Iahve. Și v-ați urcat pe munte cu mare încredere.
44. Atunci amoriții care locuiau în acea zonă muntoasă, au venit împotriva voastră, v-au urmărit ca albinele și v-au decimat din Seir până la Horma.
45. Când v-ați întors, ați plâns înaintea lui Iahve; dar El nu v-a ascultat plânsul și nu v-a luat în considerare.
46. Și astfel ați rămas la Cadeș, unde ați stat multe zile.