Deuteronomul 1 VBRC2020

1. Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israél dincoace de Iordán, în pustiu, în Arabáh, față în față cu Suf, între Parán, Tófel, Lában, Hațerót și Di-Zaháb.

2. De la Hóreb, pe calea muntelui Seír, sunt unsprezece zile până la Cádeș-Barnéa.

3. În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în [ziua] întâi a lunii, Moise le-a vorbit fiilor lui Israél tot ce-i poruncise Domnul pentru ei.

4. După ce i-au învins pe Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heșbón, și pe Og, regele Basánului, care locuia în Aștarót, la Edréi,

5. dincoace de Iordán, în ținutul Moábului, Moise a început să explice legea aceasta, zicând:

6. „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Hóreb: «Destul ați locuit pe muntele acesta.

7. Întoarceți-vă și plecați; mergeți la muntele amoréilor și în toate împrejurimile lui: în Arabáh, pe munte, și Șefeláh, în Négheb, pe țărmul mării, în țara canaaneénilor și în Libán, până la râul cel mare, râul Eufrát!

8. Iată, v-am pus țara înainte; intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, că le-o va da lor și descendenței lor după ei!».

9. În acel timp v-am spus: «Eu nu pot să vă port singur».

10. Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată-vă, astăzi sunteți la număr ca stelele cerului.

11. Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a zis!

12. Cum voi putea să port singur necazurile voastre, poverile voastre și certurile voastre?

13. Luați bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți din triburile voastre și eu îi voi face căpetenii ale voastre!

14. Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‹Este un lucru bun ceea ce ai spus să facem›.

15. Am luat atunci pe căpeteniile triburilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră capi peste o mie, capi peste o sută, capi peste cincizeci și capi peste zece, ca scribi pentru triburile voastre.

16. Am poruncit judecătorilor voștri în timpul acela: «Ascultați-i pe frații voștri și judecați după dreptate între om și fratele lui sau străin!

17. Să nu fiți părtinitori la judecată; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu! Când situația va fi prea grea pentru voi, să o aduceți la mine și o voi asculta!».

18. V-am poruncit în acel timp toate lucrurile pe care să le faceți.

19. Am plecat de la Hóreb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l-ați văzut pe drumul spre muntele amoréilor, după cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și am venit la Cádeș-Barnéa.

20. V-am zis: «Ați ajuns la muntele amoréilor, pe care Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat.

21. Iată, Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; intră, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!».

22. Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care vom intra în ea și cu privire la cetățile în care vom ajunge!».

23. Lucrul acesta mi s-a părut bun. Am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om pentru fiecare trib.

24. Ei au plecat, au urcat muntele și au ajuns până la valea Eșcól și au explorat [țara].

25. Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au adus răspuns și au zis: «Țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru este bună».

26. Dar voi nu ați vrut să intrați în ea și v-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului Dumnezeului vostru.

27. Ați murmurat în corturile voastre și ați zis: «Pentru că Domnul ne urăște, de aceea ne-a făcut să ieșim din țara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoréilor să ne nimicească.

28. Unde să ne ducem? Frații noștri ne-au descurajat, zicând: ‹Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă am văzut acolo și fii de-ai lui Anác› ».

29. Eu însă v-am zis: «Nu vă înspăimântați și să nu vă fie frică de ei!

30. Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt

31. și în pustiu, acolo unde ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om copilul său, pe tot drumul pe care ați mers până când ați ajuns în locul acesta».

32. Dar în această situație, nu a fost nimeni dintre voi care să creadă în Domnul Dumnezeul vostru,

33. care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc unde să vă fixați tabăra: în foc în timpul nopții, ca să vă arate drumul pe care să mergeți, și într-un nor în timpul zilei.

34. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat, zicând:

35. «Niciunul dintre oamenii acestei generații rele nu va vedea țara [aceea] bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri,

36. în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne. El va vedea țara în care a mers: le-o voi da lui și fiilor lui, pentru că a rămas fidel Domnului».

37. Domnul s-a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea.

38. Iósue, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el îl va face pe Israél s-o moștenească!

39. Și copiii voștri despre care ați zis: ‹Vor fi pradă›, și fiii voștri care nu cunosc astăzi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea. Lor le-o voi da și ei o vor lua în stăpânire.

40. Dar voi, întoarceți-vă și plecați în pustiu, pe drumul spre Marea Roșie!».

41. Voi ați răspuns și mi-ați zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom urca și ne vom lupta așa cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru». Și v-ați încins fiecare cu armele de luptă și v-ați încumetat să urcați pe munte.

42. Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‹Nu vă urcați și nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți de dușmanii voștri› ».

43. Eu v-am spus, dar n-ați ascultat. V-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului, v-ați înfumurat să urcați pe munte.

44. Atunci, amoréii, care locuiesc pe muntele acela, au ieșit înaintea voastră și v-au urmărit cum fac albinele; v-au bătut din Seír până la Hormá.

45. Atunci voi v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și nu și-a plecat urechea spre voi.

46. De aceea a trebuit să rămâneți la Cádeș multe zile, atât cât ați locuit acolo.