Deuteronomul 1 VDCL

1. Acestea sunt cuvintele pe care le‐a vorbit Moise către tot Israelul dincoace de Iordan, în pustie, în câmpie în dreptul Sufului între Paran și Tofel și Laban și Hațerot și Di‐Zahab.

2. Sunt unsprezece zile de la Horeb pe calea muntelui Seir până la Cades‐Barnea.

3. Și a fost așa: în anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, la întâi ale lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel după toate cele ce‐i poruncise Domnul pentru ei,

4. după ce bătuse pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia în Hesbon și pe Og, împăratul Basanului, care locuia în Aștarot, la Edrei.

5. Dincoace de Iordan în țara Moabului a început Moise să desfășoare această lege zicând:

6. Domnul Dumnezeul nostru ne‐a vorbit în Horeb zicând: Destul ați stat în muntele acesta.

7. Întoarceți‐vă și plecați și mergeți în ținutul muntos al amoriților și la toate vecinătățile lui în câmpie, în ținutul muntos și pe șes și la miazăzi și pe țărmul mării în țara cananiților și la Liban până la râul cel mare, râul Eufrat.

8. Iată, v‐am pus țara înainte; intrați și stăpâniți țara, pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.

9. Și v‐am vorbit în vremea aceea, zicând: Nu vă pot purta singur.

10. Domnul Dumnezeul vostru v‐a înmulțit, și iată, astăzi sunteți o mulțime ca stelele cerurilor:

11. Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori mai mulți decât sunteți și să vă binecuvânteze, cum v‐a spus!

12. Cum voi purta eu singur sarcina voastră și povara voastră și cearta voastră?

13. Luați‐vă bărbați înțelepți și pricepuți și cunoscuți, după semințiile voastre, și‐i voi face capi peste voi.

14. Și mi‐ați răspuns, și ați zis: Bun este de făcut lucrul pe care l‐ai vorbit.

15. Și am luat pe capii semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i‐am făcut capi peste voi, mai mari peste mii și mai mari peste sute și mai mari peste cincizeci și mai mari peste zece și dregători după semințiile voastre.

16. Și am poruncit judecătorilor voștri, în vremea aceea, zicând: Ascultați între frații voștri și judecați cu dreptate între om și fratele său și străinul de loc care este cu el.

17. Să nu căutați la față în judecată; să ascultați atât pe cel mic cât și pe cel mare. Să nu vă temeți de fața omului, căci judecata este a lui Dumnezeu; și pricina care vă este prea grea, s‐o aduceți la mine și o voi asculta.

18. Și în vremea aceea v‐am poruncit toate lucrurile pe care aveți să le faceți.

19. Și noi am plecat de la Horeb și am mers prin toată pustia aceea mare și înfricoșată, pe care ați văzut‐o, pe calea spre ținutul muntos al amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am venit la Cades‐Barnea.

20. Și v‐am zis: Ați ajuns la ținutul muntos al amoriților pe care ni‐l dă Domnul Dumnezeul nostru.

21. Iată Domnul Dumnezeul tău ți‐a pus țara înainte: Suie‐te, ia‐o în stăpânire, după cum ți‐a zis Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme, nici nu te înfricoșa.

22. Și v‐ați apropiat toți de mine și ați zis: Să trimitem oameni înaintea noastră, ca să ne iscodească țara, și să ne aducă vorbă despre calea pe care avem să ne suim, și de cetățile la care vom veni.

23. Și cuvântul a fost bun în ochii mei; și am luat dintre voi doisprezece bărbați, un bărbat de fiecare seminție.

24. Și ei s‐au întors și s‐au suit pe ținutul muntos și au venit până la valea Eșcol și au iscodit‐o.

25. Și au luat în mâinile lor din roada țării și ne‐au adus jos și ne‐au adus vorbă și au zis: Țara pe care ne‐a dat‐o Domnul Dumnezeul nostru este bună.

26. Dar n‐ați voit să vă suiți, ci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.

27. Și ați cârtit în corturile voastre și ați zis: Fiindcă Domnul ne‐a urât, ne‐a scos din țara Egiptului ca să ne dea în mâna amoriților ca să ne piardă.

28. Unde să ne suim? Frații noștri ne‐au muiat inima zicând: Poporul este mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și cu ziduri până la ceruri; ba am văzut acolo și pe fiii anachimilor.

29. Și v‐am zis: Nu vă spăimântați nici nu vă temeți de ei!

30. Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, după toate cele ce a făcut pentru voi înaintea ochilor voștri în Egipt,

31. și în pustie, unde ai văzut cum Domnul Dumnezeul tău te‐a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe toată calea pe care ați umblat până ați ajuns în locul acesta.

32. Și totuși în lucrul acesta n‐ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru,

33. care mergea pe cale înaintea voastră să vă caute un loc de tăbărâre, noaptea în foc, ca să vă arate calea pe care aveți să mergeți și ziua în nor.

34. Și Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre și s‐a mâniat și a jurat zicând:

35. De va vedea vreunul din oamenii aceștia din acest neam rău, țara aceea bună pe care am jurat s‐o dau părinților voștri!

36. Afară de Caleb, fiul lui Iefune, el o va vedea și lui și copiilor săi voi da țara pe care a călcat, pentru că a urmat pe deplin pe Domnul.

37. Și Domnul s‐a mâniat și pe mine din pricina voastră, zicând: Nici tu nu vei intra acolo.

38. Iosua, fiul lui Nun, care stă înaintea ta, el va intra acolo: întărește‐l, căci el va face pe Israel s‐o moștenească.

39. Și pruncii voștri, despre care ați zis: vor fi de pradă! Și copiii voștri care astăzi nu cunosc nici binele nici răul, ei vor intra acolo și lor le‐o voi da și o vor stăpâni.

40. Dar voi întoarceți‐vă înapoi și plecați în pustie pe calea Mării‐Roșii!

41. Și ați răspuns și mi‐ați zis: Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom lupta, după toate cele ce ne‐a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și v‐ați încins fiecare cu armele sale de război, și v‐ați încumetat să vă suiți pe ținutul muntos.

42. Și Domnul mi‐a zis: Spune‐le: Nu vă suiți nici nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți în fața vrăjmașilor voștri.

43. Și v‐am spus, dar n‐ați ascultat, ci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v‐ați semețit și v‐ați suit pe ținutul muntos.

44. Și amoritul care locuia pe acel ținut muntos a ieșit împotriva voastră și v‐a urmărit, cum fac albinele, și v‐a tăiat în bucăți în Seir până la Horma.

45. Și v‐ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul n‐a ascultat glasul vostru nici nu și‐a plecat urechea spre voi.

46. Și ați locuit în Cades multe zile, zilele cât ați locuit.