Deuteronomul 17 BIV2014

1. „Când aduci jertfe Domnului, Să nu așezi, în fața Lui, Un bou, un miel, vreo vită care O meteahană, în trup, are; Lucrul acesta – îți pot spune – Că nu-i decât o urâciune.”

2. „Poate-n cetățile pe care Ai să le locuiești tu, are Să se găsească un bărbat Sau o femeie ce-a călcat Ăst legământ al Domnului, Făcând doar rău în fața Lui.

3. Poate că oamenii acei Sluji-vor altor dumnezei Și se vor închina la soare, La lună, sau la oastea care, Cerul întreg, l-a împânzit, Făcând cum nu v-am poruncit.

4. Când vei lua la cunoștință Despre o astfel de ființă, Să cercetezi amănunțit, Să vezi de-i drept ce s-a zvonit. Dacă va fi întemeiat Zvonul pe care l-ai aflat – Deci dacă astă urâciune S-a săvârșit, precum se spune –

5. Pe cel ce este vinovat – Fie femeie, sau bărbat – De astă faptă, să te duci Grabnic atunci și să-l aduci La porțile cetății tale Și-acolo, pentru ale sale Rele făcute, negreșit, Cu moartea fi-va pedepsit. Cu pietre – precum am mai zis – Omul acel va fi ucis.

6. Cel cari de moarte-i vinovat, Să fie omorât de-ndat’, Dar trebuie ca să se știe Că nu-i destul o mărturie Făcută împotriva lui. Lua-vei viața omului, Doar dacă martorii acei, În număr, sunt măcar doi, trei.

7. Asupra celui vinovat, Martorul trebuie chemat Pentru a fi întâiul care Ridică brațul să-l omoare. Abia apoi, va fi lovit De-ntreg poporul, negreșit. Astfel, vei scoate, orice rău, Din mijlocul neamului tău.”

8. „De-ți va fi greu, cumva, vreodată, Ca să rostești o judecată Asupra unei pricini care La un omor e privitoare, La ne-nțelegeri sau rănire – Iscând, astfel, nemulțumire Și ceartă în a ta cetate – Iată cum fi-vor rezolvate: Ai să te scoli și-ai să te sui Atunci, în fața Domnului, La locu-ales de Domnul tău Spre-a-Și așeza Numele Său.

9. Să mergi la preot, la Levit, La cel cari fi-va împlinit Atuncea, în al tău popor, Slujba de-nalt judecător, Și să le ceri lor lămurire, Despre a ta nedumerire. Ei vor putea a înțelege, Iar ce e hotărât prin lege, Au să îți spună, negreșit.

10. Apoi, precum te-au sfătuit Aceștia, ai să faci de-ndat’. Să faci precum te-au învățat, În locu-ales de Domnul tău Spre-a-Și așeza Numele Său.

11. Vei face totul – se-nțelege – Așa cum e cerut prin lege Și precum au să hotărască Cei care-au să te sfătuiască. Să nu te-abați la stânga ta Și-asemenea, nici la dreapta Din hotărârea lor luată, Ci tu s-o împlinești pe dată.

12. Omul cel care, de mândrie, Oprit atunci are să fie De-a asculta cuvântul spus De preotul acolo pus Ca să-I slujească Domnului, Sau de-al judecătorului, Are să fie pedepsit, Pe loc, cu moartea, negreșit. Vei scoate răul, în ăst fel, Din mijlocul lui Israel.

13. În felu-acesta, orice ins Va fi, de teamă-atunci, cuprins, Și nimeni – în popor aflat – N-o să mai fie îngâmfat.”

14. „Când vei intra în țara care, Domnul – să ți-o dea ție – are, Când te vei așeza în ea, Când locuință vei avea Și ai să zici: „Un împărat, Vreau, peste mine, așezat, Așa precum au, bunăoară, Popoarele cari mă-nconjoară”,

15. Poți să îți pui, bine-nțeles, Dar el va trebui ales De către Domnul Dumnezeu. Dintre-ai tăi frați, să iei, mereu, Pe cel ce fi-va împărat. Străinul nu va fi luat, Căci împăratul e ales Dintre-ai tăi frați, bine-nțeles.

16. Deci împăratul, să ai știre Că nu trebuie-n stăpânire, Mulți cai să aibă, ca altfel, Să nu cumva să-ntoarcă el, Către Egipt, al său popor Pentru mulțimea cailor, Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum, Să nu vă-ntoarceți, nicidecum”.

17. De-asemenea, în număr mare, Să nu aibă neveste care Să îi abată inima Și să îl facă a urma Gândul de a fi adunat Aur și-argint, neîncetat.

18. Pe al său scaun de domnie, Când o să stea, să i se scrie O copie – să aibă parte De astă lege – într-o carte. Deci preoții care-au să fie Din a lui Levi seminție, Această carte, să i-o dea, Mereu s-o aibă-alăturea.

19. Legea aceasta, în ăst fel, Va fi lângă-mpăratu-acel, Să poată ca să o citească. Atât timp cât o să trăiască, Va învăța din ea, mereu, Că trebuie – de Dumnezeu – Teamă să aibă, să-I păzească Legea, precum și să-mplinească Tot ceea ce s-a poruncit.

20. În felu-acesta, negreșit, Nu-și va-nălța inima lui, Peste cea a poporului, Și-atunci, nici nu se va abate De la poruncile ce-s date, Spre dreapta sau spre stânga. El, În mijlocul lui Israel – Dacă așa se va purta – Ca împărat, mult timp va sta, Căci vor spori zile lui – Precum și-ale urmașului Pe care o să-l zămislească – Și mult pe lume-o să trăiască.”