Deuteronomul 2 BVA

1. Apoi ne-am întors și am mers prin deșert, pe drumul care conducea spre Marea Roșie, conform poruncii lui Iahve. Am mers multe zile în jurul muntelui Seir.

2. Iahve mi-a zis:

3. «Este suficient cât ați înconjurat acest munte! Întoarceți-vă spre Nord!

4. Poruncește poporului, zicându-le israelienilor: ‘Acum veți traversa teritoriul fraților voștri. Ei sunt urmașii lui Edom, care locuiesc în Seir. Acestora le va fi frică de voi; dar să vă păziți bine de ei.

5. Să nu îi provocați la luptă; pentru că nu vă voi da nimic din teritoriul lor – nici măcar o palmă de pământ. Am dat acest munte numit Seir în proprietatea lui Esau.

6. Să cumpărați hrană de la ei plătind-o cu argint, ca să aveți ce mânca. Să vă cumpărați cu argint chiar și apa de care veți avea nevoie ca să beți;

7. pentru că Dumnezeul vostru care se numește Iahve, a binecuvântat tot ce ați lucrat cu mâinile voastre. El cunoaște călătoria voastră prin acest mare deșert. În timpul acestor patruzeci de ani, Iahve – Cel care este Dumnezeul vostru – a fost cu voi; și nu v-a lipsit nimic din tot ce aveați nevoie.’»

8. Astfel am trecut pe lângă frații noștri – urmașii lui Esau – care locuiau în Seir, la depărtare de drumul care conduce spre Araba. Ne-am depărtat de Elat și de Ețion-Gheber. Apoi ne-am întors și am mers pe drumul care traversează deșertul Moabului.

9. Iahve mi-a zis: «Să nu îi înconjurați pe moabiți și să nu îi provocați la luptă; pentru că nu vă voi da nimic din teritoriul lor. Am dat orașul Ar în proprietatea urmașilor lui Lot.»

10. În trecut, aici locuiau emiții. Ei formaseră un popor care domina printr-o mare forță. El a fost numeros și fusese format din oameni de statură înaltă. Aceia erau asemănători anachiților.

11. Fuseseră considerați refaiți – la fel ca anachiții; dar moabiții îi numeau emiți.

12. Pe teritoriul numit Seir locuiseră și horiții; dar urmașii lui Esau i-au invadat, i-au distrus și au locuit pe teritoriul lor – la fel cum a făcut Israel în țara pe care Iahve i-a dat-o ca proprietate moștenită.

13. «Acum, ridicați-vă și traversați valea largă numită Zared!» Atunci noi am traversat valea Zared.

14. De când am plecat din Cadeș-Barnea și până la traversarea văii Zared, au trecut treizeci și opt de ani. În acest timp, toată generația acelor inițiali luptători, a dispărut din mijlocul taberei, așa cum jurase Iahve.

15. S-a putut verifica faptul că mâna lui Iahve a fost (activă) împotriva lor ca să îi distrugă din mijlocul taberei, până au murit toți.

16. După moartea tuturor acestor luptători din mijlocul poporului,

17. Iahve mi-a vorbit, zicându-mi:

18. «Astăzi vei trece pe teritoriul Moabului pe la Ar.

19. Când te vei apropia de amoniți, să nu îi înconjori și să nu îi provoci la luptă; pentru că nu îți voi da nimic din teritoriul lor. Acesta este dat în proprietatea urmașilor lui Lot.»

20. Chiar și acest teritoriu era considerat ca aparținând refaiților; pentru că ei locuiseră acolo în trecut. Amoniții îi numeau zamzumimi.

21. Ei erau un popor care se impusese cu o mare forță. El era numeros și se formase din oameni de statură înaltă, asemănători anachiților. Iahve i-a distrus ca să vină amoniții în locul lor. Aceștia i-au invadat și au locuit pe teritoriul lor.

22. La fel a făcut El și pentru descendenții lui Esau, care locuiau în Seir, când i-a distrus pe horiți ca să le faciliteze venirea pe teritoriul lor. Astfel, urmașii lui Esau le-au ocupat teritoriul și au locuit acolo până astăzi.

23. În mod asemănător s-a întâmplat și cu aviții care locuiau în satele din jurul Gazei. Caftoriții, veniți din Caftor, i-au distrus și au locuit în fostul lor teritoriu.

24. «Ridică-te și traversează valea largă numită Arnon; pentru că am decis ca amoritul Sihon – regele Heșbonului – să fie acum la discreția ta împreună cu teritoriul lui. Începe cucerirea acestuia, provocându-l la luptă.

25. Începând de azi, voi face ca toate popoarele de sub cer să fie speriate și să se teamă de poporul tău. Când vor auzi vești despre prezența ta în apropierea lor, vor începe să tremure și vor fi foarte panicați!»

26. Din deșertul Chedemot am trimis niște reprezentanți lui Sihon, regele Heșbonului. Intenționam să evităm un conflict; și am vrut să îi spun:

27. «Lasă-mă să trec prin teritoriul tău! Voi merge numai pe drum și nu voi devia nici la dreapta, nici la stânga.

28. Să îmi vinzi pe preț stabilit în argint doar hrană, ca să am ce să mănânc; și apă, ca să am ce să beau. Permite-mi doar să îl traversez mergând pe jos –

29. exact cum mi-au permis descendenții lui Esau, care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în țara pe care ne-o dă Dumnezeul nostru care se numește Iahve.»

30. Dar Sihon – regele Heșbonului – nu ne-a permis să trecem; pentru că Iahve – Dumnezeul tău – i-a făcut spiritul inflexibil și i-a împietrit inima ca să îl facă să ajungă la discreția ta, așa cum constați astăzi că s-a întâmplat cu el.

31. Iahve mi-a zis: «Să știi că am început să ți-l dau pe Sihon împreună cu zona pe care o stăpânește. Ia-i acest teritoriu și trece-l în proprietatea ta.»

32. Când Sihon împreună cu toți oamenii lui a venit să lupte împotriva noastră la Iahaț,

33. Iahve – Dumnezeul nostru – l-a făcut să fie învins de noi. Am lovit de moarte atât pe el și pe fiii lui, cât și pe întregul popor care îl susținea.

34. Atunci le-am invadat toate orașele și am distrus tot ce era în ele – bărbați, femei și copii – fără să lăsăm să scape nici măcar unul.

35. Am luat ca pradă pentru noi numai animalele și bunurile din orașe.

36. De la Aroer, care este pe malul văii Arnon și de la orașul care se află în defileu până la Ghilad, nu a existat niciun oraș prea rezistent pentru noi. Iahve – Dumnezeul nostru – ni le-a dat pe toate.

37. Dar nu v-ați atins de teritoriul amoniților, de malurile văii Iaboc și de orașele din regiunea muntoasă – așa cum a poruncit Dumnezeul nostru care se numește Iahve.