Deuteronomul 27 BIV2014

1. Moise – și-alăturea de el, Bătrânii toți din Israel – Poporului, i-au poruncit: „Păziți tot ceea ce-ați primit: Poruncile ce vi s-au dat, Pe care azi le-ați căpătat!

2. Când de Iordan, veți trece voi, Intrând în țara voastră-apoi – Pe care-al vostru Dumnezeu V-o dă s-o stăpâniți mereu – Voi, pietre mari, să adunați Pe care să le ridicați, Iar după ce o să sfârșiți, Cu var, o să le tencuiți.

3. Pe-aceste pietre adunate, În urmă, fi-vor încrustate Toate cuvintele pe care Această lege-acum le are. Când de Iordan, veți trece voi, Să faceți tot ce v-am spus noi, În țara pe cari Dumnezeu V-o dă s-o stăpâniți mereu – În țara pe-al cărei pământ, Lapte și miere, știți că sânt, Precum promis-a Dumnezeu, Părinților voștri, mereu.

4. Când de Iordan, veți trece voi, Pe muntele Ebal apoi, Pietrele vreau să le-adunați Și-acolo să le ridicați; Iar după ce o să sfârșiți, Cu var o să le tencuiți, Așa precum vă poruncesc Eu, azi, aici, când vă vorbesc.

5. Acolo, trebuie să știți Că un altar o să zidiți Care va fi al Domnului. În pietrele altarului, Cu dalta, voi să nu ciopliți, Căci iată că sunteți opriți Ca peste pietrele din el Să treceți fierul, în vreun fel.

6. Deci pietre-ntregi să adunați, Atunci când o să ridicați Altarul, pentru Dumnezeu. Arderi de tot, va da, mereu, Pentru al vostru Domn, în dar, Poporul, pe al Său altar.

7. Jertfe de mulțumire, voi O să aduceți; iar apoi, În fața Domnului să stați – Acolo – să vă bucurați.

8. Pe pietrele ăstui altar, Legea s-o scrieți așadar – Cuvintele ce le-ați primit – Săpat adânc și deslușit.”

9. Moise, de preoți însoțit – Care erau din neam Levit – Către poporul adunat În fața sa, a cuvântat: „Israele, să iei aminte Și să asculți aste cuvinte! Astăzi, în fața Domnului, Tu te-ai făcut popor al Lui.

10. Să umbli după Domnul tău Și să asculți de glasul Său. Să împlinești, neîncetat, Poruncile ce ți le-a dat; Păzește legea Domnului, Și toată rânduiala Lui. Din partea Lui, azi, îți vorbesc Și toate ți le dăruiesc: Porunca, legea, să se știe Că astăzi, eu ți le-am dat ție!”

11. Tot în aceeași zi, atunci, Moise-a mai dat niște porunci, Poporului care a stat În jurul său și-a ascultat:

12. „Iată ce trebuie făcut, După ce voi veți fi trecut De apele Iordanului: Urcați pe creasta muntelui Care – așa după cum știm, Cu toți – se cheamă Garizim. Primul cari se va fi suit E Simeon. Va fi-nsoțit De Levi, Iuda, Isahar, De Beniamin și Iosif doar; Pe munte, ei să se așeze Și-apoi, să binecuvinteze Întreg poporul adunat.

13. În ăst timp, se va fi urcat Ruben – cari fi-va însoțit De Gad, Așer și negreșit, De Zabulon, Dan, după care Neftali, ca să vină, are – Pe muntele Ebal numit, De unde ei vor fi rostit Blestemu-n fața tuturor.

14. Atunci, neamul Leviților O să vorbească, cu glas tare, Pentru întreaga adunare A fiilor lui Israel, Și au să spună-n acest fel:

15. „Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce și-a turnat Un chip – sau cel ce a-ndrăznit Să-și făurească chip cioplit – Căci urâciuni vor fi mereu Pentru al nostru Dumnezeu, Un lucru care a ieșit Din mâini de meșter și pitit A fost apoi, în loc ascuns!” Poporu-ntreg să dea răspuns: Prin „Amin!”, el să întărească Blestemul ce-o să se rostească.

16. „Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat Ca pe părinți să-i ocolească – Adică să-i nesocotească!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.

17. „Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat De a-i muta aproapelui, Hotarele moșiei lui!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.

18. „Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat, Pe orb, ca să îl amăgească, Pe drum, ca să se rătăcească!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări, cuvântul lor.

19. „Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat Ca să atingă dreptul care, Străinul, printre voi, îl are, Dreptul orfanului apoi, Sau văduvelor de la voi!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.

20. „Întotdeauna, blestemat Va fi cel care s-a culcat Cu o femeie ce-o să fie, Pentru al său tată, soție!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.

21. „Mereu, să fie blestemat Cel ce, cu vite, s-a culcat!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări, cuvântul lor.

22. „Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce s-a culcat, Cu sora lui, cari se arată A fi a mamei sale fată, Sau cu acea soră pe care, Drept fiică, tatăl său o are!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.

23. „Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce s-a culcat Cu sora lui!” Al tău popor, „Amin!”, la va răspunde, lor.

24. „Mereu, să fie blestemat Cel ce-n ascuns a cutezat, Aproapele, să își lovească!” „Amin!”, poporul să rostească.

25. „Întotdeauna, blestemat, Va fi cel care-a cutezat Ca sângele neprihănit Să-l verse, pentr-un dar primit!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.

26. „Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat A nu-mplini aste cuvinte Cari, azi, vă sunt puse-n ‘nainte, Prin legea care vi s-a dat!” Prin „Amin!”, va răspunde-ndat’, Atunci, al tău întreg popor Spre-a întări vorbirea lor.”