Deuteronomul 30 BIV2014

1. „Când o să fie împlinit Tot ceea ce eu v-am vestit – Deci astă binecuvântare, Precum și-acest blestem – pe care Vi le-am pus astăzi, înainte, Ca să luați mereu aminte La ce v-am spus, dacă apoi – La inimă – veți pune voi Acestea, când aveți să fiți Printre popoare risipiți De către Domnul, iar apoi,

2. La El, vă veți întoarce voi, Ca să Îl ascultați mereu, Pe-al vostru Domn și Dumnezeu – Din inimi, cu tot sufletul, Precum și cu tot cugetul – Cu pruncii voștri, potrivit Cu ceea ce v-am poruncit – Astăzi, în locu-acesta – eu,

3. Atuncea, Domnul Dumnezeu Îi va aduce înapoi, Pe robii voștri, iar de voi Va avea milă și-ndurare; Vă va lua pe fiecare, Dintre popoarele cari sânt Pe fața-ntregului pământ – Pe unde-ați fost împrăștiați – Și iarăși fi-veți adunați.

4. Dacă mânia Domnului, La marginile cerului, Vă va aduce, voi să știți Că și acolo o să fiți Aflați de-al vostru Domn și-apoi, Vă va aduce înapoi – Căci dacă-n locu-acel veți sta, Și-acolo vă va căuta.

5. Domnul, apoi – pe fiecare – Vă va aduce-n țara care Părinții voștri locuiau Și-n stăpânire o aveau. Acolo, bine vă va face Și înmulțiți veți fi, în pace, Încât pe-ai voști’ părinți apoi, Aveți să îi întreceți voi.

6. Inima vă va fi tăiată, Atuncea, împrejur, căci iată, Al vostru Domn și Dumnezeu Dorește să-L iubiți mereu, Din toată inima apoi, Și din tot sufletul, ca voi, În țara voastră, să trăiți.

7. Blestemele apoi, să știți Că vor cădea peste cei care, Vrăjmași, al vostru neam îi are. Domnul cu ele-o să-i lovească Pe cei ce-au să vă prigonească, Precum și pe aceia care Vă vor urî, fără-ncetare.

8. La Dumnezeul vostru, voi Vă veți întoarce înapoi. Veți asculta de glasul Lui Și de porunca Domnului; O să-mpliniți, neîncetat, Poruncile ce vi le-am dat – Astăzi, aici – eu, tuturor.

9. Cu bunătăți, al vost’ popor, De Dumnezeu, va fi umplut. În urmă, El va fi făcut Să propășească, ne-ncetat, Tot ceea ce veți fi lucrat, Rodul din pântece ieșit, Rodul din turme provenit Și roadele pământului. Apoi, în bunătatea Lui, Al vostru Domn și Dumnezeu O să se bucure, mereu, De fericirea căpătată, Precum se bucurau odată – De fericirea ce-o aveau – Ai tăi părinți, pe când trăiau.

10. Aceste lucruri, le primiți Atuncea doar când o să știți Să ascultați de Dumnezeu, Păzind și împlinind, mereu, Poruncile ce vi le-am dat Și rânduieli ce v-am lăsat – Cari toate-s ale Domnului – Scrise în cartea legii Lui. Toate le veți primi apoi, Dacă vă-ntoarceți înapoi, Din inimă, la Dumnezeu, Și din tot sufletul, mereu.”

11. „Astă poruncă, pe cari vreau, Ca astăzi, ție, să ți-o dau, Nu e departe-acum, de tine, Și nici peste puteri, nu-ți vine.

12. Ea nu-i în ceruri, ca să zici: „Cine, din cei ce sunt aici, O să se suie-n cer apoi, Să o aducă, pentru noi, Ca să putem s-o auzim Și-n urmă, să o împlinim?”

13. Ea nu-i nici dincolo de mare, Ca să poți zice: „Cine, oare, Va trece marea, mai apoi, Să o aducă, pentru noi, Ca să putem s-o auzim Și-n urmă, să o împlinim?”

14. Ea, dimpotrivă, să știi bine Că foarte-aproape e, de tine; Iar dacă o vei căuta, E-n gura și-n inima ta, Pentru ca tu să o păzești, Neîncetat, și s-o-mplinești.”

15. „Priviți dar, cu luare-aminte: Astăzi, vă pun eu, înainte, Viață și bine, după care Moarte și rău, la fiecare.

16. Căci azi, poruncă vă dau eu, Ca să-L iubiți pe Dumnezeu Și să umblați pe calea Lui, Păzind porunca Domnului Și legile ce vă sunt date Și rânduielile lăsate De către El. Atunci, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, O să fiți binecuvântați În țara ce-o s-o căpătați Și-n număr, astfel, o să fiți – Neîncetat – apoi, sporiți.

17. În inimi, de vă veți abate De la poruncile lăsate – Ca să slujiți alți dumnezei Și să vă închinați la ei –

18. Vă spun dar, clar astăzi: să știți Că voi, atunci, o să pieriți! Peste Iordan, când, stăpânire, Pe țara care moștenire, O s-o primiți, veți pune voi, Să știți că zile multe-apoi, Nu veți putea ca să trăiți Și veți ajunge să pieriți.

19. Azi, cerul și acest pământ, Martori, în contra voastră-mi sânt, Că înainte v-am adus Și-n fața ochilor v-am pus Viață și moarte, după care Blestem și binecuvântare. Alegeți viața, să trăiți Voi și ai voștri, fericiți,

20. Iubind pe Domnul Dumnezeu, Ascultând glasul Său mereu, Lipindu-vă în acest fel, Cu toată inima, de El. Căci viața voastră, să știți bine Că numai de aceasta ține. Lungimea zilelor pe care O să le aibă fiecare, De-aceasta ține. Deci să știți: Putință – ca să locuiți În țara pe care, odată, Domnu-a jurat că va fi dată Pentru Avram, Isac și-apoi Și pentru Iacov – aveți voi, Doar dacă, lângă Dumnezeu, O să vă țineți, tot mereu.”