Deuteronomul 33 BIV2014

1. Iată dar, binecuvântarea Pe care, toată adunarea Copiilor lui Israel A căpătat-o, de la cel Cari era omul Domnului, ‘Nainte de pieirea lui.

2. Când moartea-i s-a apropiat, Moise, astfel, a cuvântat: „De pe Sinai, Domnu-a venit; Peste Seir, a răsărit; Din muntele Paranului, Venit-a strălucirea Lui – Din zecile de mii pe care Numărul sfinților le are – Purtând în dreapta Domnului, Focul nestins al legii Lui.

3. Da, ne-ncetat – pentru popoare – Domnul – mereu – iubire, are. În mâinile lui Dumnezeu, Sfinții se vor afla, mereu; Căci ei au stat în așteptare, La ale Domnului picioare Și-apoi, cuvântul Domnului, Ei l-au primit, din mâna Lui.

4. Prin Moise, legea ne-a venit, Prin mâna lui, noi am primit – Pentru-a lui Iacov adunare – Această moștenire mare.

5. El ne fusese împărat, Atuncea când s-au adunat, Din fiecare seminție, Toți cei care aveau să-i fie Conducători, lui Israel Și-ai semințiilor din el.

6. Trăiască Ruben! Să nu moară! Bărbații care-l înconjoară – Din seminția lui ieșiți – Mereu, să fie înmulțiți.”

7. Iată ce vorbe a rostit Când, despre Iuda, a vorbit: „Doamne, al nostru Dumnezeu, Pe Iuda, să-l asculți mereu Și adu-l la poporul lui. Să-i dai tărie brațului, Mereu, contra vrăjmașilor, Și să îi stai în ajutor.”

8. El despre Levi-a zis: „Tumim Și totodată și urim, Încredințați – acuma – sânt, În grijă la bărbatul sfânt – La cel cari fost-a ispitit Pe când la Masa s-a găsit, Pe care apoi, Tu l-ai certat Când la Meriba Te-ai aflat.”

9. Despre-a sa mamă și-al lui tată, Levi a zis astfel, odată: „Iată că eu nu i-am văzut!” Aceleași gânduri le-a avut Despre-ai să frați și negreșit, Vorbit-a precum a gândit: „Nu-mi sunteți cunoscuți voi, mie!” Iar de copii, n-a vrut să știe.” Căci ei păzesc al Tău Cuvânt, Precum și al Tău legământ.

10. Pe Iacov, ei l-au învățat Poruncile cari, Tu le-ai dat. Legile toate-apoi – la fel – L-au învățat, pe Israel. Tămâie, ei Îți pun, în dar, Și-arderi de tot, pe-al Tău altar.

11. De-aceea, Doamne îl veghează! Tăria-i binecuvântează; Primește-i lucrul mâinilor, Iar șalele dușmanilor Cari împotrivă îi vor sta, Tu să le frângi, cu mâna Ta, Ca nu cumva, mai înapoi, Vrăjmașul să se scoale-apoi.”

12. De Beniamin, Moise-a vorbit: „De către Domnu-i preaiubit; El, ocrotit, va fi mereu, De către Domnul Dumnezeu. La adăpostul Domnului, Se află locuința lui. Între-ai Săi umeri, ne-ncetat, Odihnă, el va fi aflat.”

13. Apoi, de Iosif, a vorbit: „Iată ce fi-va dăruit Țării pe care el o are, Ca semn de binecuvântare, Venit din partea Domnului: Îi va da roua cerului, Precum și apele ce sânt Aflate pe acest pământ, Care, mai bune, s-au vădit;

14. De-asemenea, va fi primit Cel mai bun rod al soarelui; Cel mai bun rod al anului – Cules în fiecare lună – În mâna lui, are să-l pună;

15. Cel mai bun rod, din munții care Sunt vechi între-ale lui hotare, Cele mai bune roade date De dealurile-nvecinate,

16. Apoi cel mai bun rod pe care, Pe-ntinsul său, pământu-l are – Deci tot ce va cuprinde el, I se va da, în acest fel. Bunăvoința, Celui care Se arătase în rug, are Să vină peste capul lui – Pe capul domnitorului – Căci Iosif e conducător Peste-ai săi frați și-al său popor.

17. El, frumusețe, a avut, Asemeni primului născut, Și este, la înfățișare, Precum e taurul cel tare. Asemenea bivolului, Se semețesc coarnele lui. De-mpunsătura coarnelor, Nu va scăpa nici un popor, Până la margini de pământ. Iată-i pe cei ce coarne-i sânt: Sunt zecile de mii pe care Neamul lui Efraim îi are, Precum și miile de case Din seminția lui Manase.”

18. De Zabulon, a cuvântat: „Tu bucură-te, ne-ncetat, De alergări, pe a ta cale; Iar tu, de corturile tale, Ai să te bucuri, Isahar.

19. Cei doi, pe munte, așadar, Chema-vor neamurile toate, Aducând jertfe, de dreptate. Ei sunt cei care au să știe Să sugă-a mării bogăție; Comorile-n nisip pitite, De-asemeni, le sunt dăruite.”

20. De Gad, apoi, a cuvântat: „Să fie binecuvântat, Necontenit, acela care Lărgește-ale lui Gad hotare. Gad odihnește ca un leu, Însă, va sfâșia, mereu, Brațe și capete, la fel.

21. Iată că Gad a fost acel Care-a venit și a cerut Prima bucată din ținut, Căci în al său pământ își are – Ascunsă bine, la păstrare – Legiuitorul, moștenire. Gad a adus la-ndeplinire – Cu toți capii poporului – Apoi, dreptatea Domnului; De-asemeni, a-mplinit mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Față de-ntregul Israel.”

22. De Dan, a spus apoi, astfel: „Ca și un pui de leu, e Dan, Cari se aruncă din Basan.”

23. Despre Neftali, a vorbit: „El e sătul și copleșit De multă binecuvântare, Dată de Dumnezeu. El are Să stăpânească-nspre apus Și miazăzi.” Apoi a spus

24. Despre Așer: „Neîncetat, Să fie binecuvântat Tot neamul lui, în Israel. Plăcut are să fie el, Mereu, în fața fraților. În untdelemn, al său picior, Așer are a-l înmuia.

25. Zăvoare multe va avea, Care vor fi – de bună seamă – Din fier făcute și aramă. Puterea n-o să-l părăsească, Atât cât are să trăiască!”

26. Asemeni Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are, Nu este nimenea, la fel. Pășește, peste ceruri, El – Călcând pe nori, cu măreție – În ajutor, ca să îi vie.

27. Veșnic e Domnul Dumnezeu Și-un adăpost e El, mereu. Sub al Său braț, El – veșnic – are– Un loc menit pentru scăpare. Pe-ai tăi vrăjmași, necontenit, Din fața ta, i-a izgonit Și-n orice loc ai să-l găsești, Ți-a poruncit: „Să-l nimicești!”

28. Teamă, în locuință, n-are A lui Israel adunare. Izvorul care a ieșit Din Iacov, e la loc ferit – Deoparte – într-o țară plină De grâu, de must și de lumină, Iar cerul, de deasupra lui, Rouă-i va da, pământului.

29. Israele, ce pot a zice – Acuma – eu, decât, ferice! Ferice că îți este bine! Cine mai este ca și tine? Tu ești poporul Domnului, Ești mântuit de brațul Lui. Mereu, pentru al tău popor, El este scut și ajutor. El este sabia prin care, Slăvit ești tu, printre popoare. Vrăjmașii tăi, cei dușmănoși, Au să se-arate prietenoși; Are să calce-al tău popor, Mereu, peste-nălțimea lor.”