Deuteronomul 9 BVA

1. Ascultă, Israel! Astăzi veți trece Iordanul și veți ajunge pe celălalt mal al lui, ca să începeți să vă subordonați popoare mai mari și care au o mai mare forță decât voi. Ele locuiesc în orașe mari și fortificate până la cer.

2. Între acestea sunt și anachiții – un popor cu mare forță și care este format din oameni ce au o statură înaltă – aceia pe care îi cunoașteți și despre care ați auzit zicându-se: «Cine se poate opune anachiților?».

3. Dar să știți astăzi că Iahve – Dumnezeul vostru – va traversa El personal înaintea voastră, ca un foc care arde totul. El îi va distruge și vi-i va subordona; iar voi îi veți alunga și îi veți distruge repede, exact cum v-a promis Iahve.

4. După ce îi va alunga din teritoriile care sunt în fața voastră, să nu începeți să ziceți în inimile voastre: «Pentru că noi suntem un popor format din oameni corecți, Iahve ne-a adus să fim stăpâni în această țară!». În realitate, Iahve va alunga aceste popoare de pe teritoriile din fața voastră doar din cauza răutății lor!

5. Nu dreptatea sau onestitatea inimilor voastre vă va oferi dreptul să deveniți stăpânii teritoriilor lor; ci Iahve – Dumnezeul vostru – va alunga din fața voastră aceste popoare din cauza răutății lor; și astfel, El va respecta în același timp și jurământul făcut strămoșilor voștri: lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.

6. Deci rețineți că nu din cauza dreptății voastre v-a dat Iahve – Dumnezeul vostru – în proprietate această țară bună; pentru că, de fapt, voi sunteți un popor recalcitrant.

7. Amintiți-vă și să nu uitați cum L-ați provocat să Se mânie în deșert. V-ați opus Lui chiar din ziua în care ați plecat de pe teritoriul Egiptului și până la ajungerea voastră aici…

8. La Horeb ați provocat atât de mult mânia lui Iahve, încât atunci când El s-a mâniat pe voi, a vrut să vă distrugă.

9. Când m-am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră – acele table ale Legământului pe care Iahve l-a ratificat cu voi – am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc pâine și fără să beau apă.

10. Iahve mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau (scrise) toate poruncile pe care mi le-a spus pe munte din mijlocul focului, în ziua când erați adunați.

11. La sfârșitul celor patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Iahve mi-a dat acele table de piatră – tablele Legământului.

12. Iahve mi-a zis atunci: «Ridică-te și coboară repede din acest loc; pentru că poporul tău pe care l-ai scos din Egipt, și-a stricat comportamentul. Au deviat în foarte scurt timp de la felul în care le-am poruncit să trăiască! Deja și-au turnat un idol!»…

13. Iahve mi-a vorbit din nou, zicând: «Văd că acesta este un popor încăpățânat.

14. Lasă-Mă să îl distrug și să îi șterg numele de sub cer! Și apoi voi face din tine un (alt) popor care va avea o mai mare forță și care va fi mai numeros decât acesta!».

15. Eu m-am întors și am coborât de pe acel munte care ardea ca un foc. Țineam în mâini cele două table ale Legământului.

16. Când m-am uitat, am văzut că făcuserăți ca idol un vițel, păcătuind astfel împotriva Dumnezeului vostru care se numește Iahve. În scurt timp, voi deviaserăți de la comportamentul pe care vi-l poruncise Iahve!

17. Atunci am luat cele două table și le-am aruncat din mâini. Ați văzut cu ochii voștri cum s-au spart.

18. Apoi m-am aruncat cu fața spre pământ înaintea lui Iahve; și am stat așa timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Nu am mâncat pâine și nici nu am băut apă. Am procedat astfel din cauza tuturor păcatelor pe care le comiseserăți. Așa ați provocat mânia lui Iahve, făcând ce este rău înaintea Lui.

19. Când am văzut mânia și supărarea lui Iahve, m-am panicat; pentru că El era atât de mânios împotriva voastră, încât intenționa să vă distrugă. Dar Iahve m-a ascultat și atunci.

20. În același timp, Iahve fusese foarte supărat și pe Aaron. A dorit să îl omoare! Dar eu m-am rugat atunci și pentru el.

21. Am luat vițelul pe care-l făcuserăți – acea evidență a păcatului vostru – și l-am ars într-un foc. L-am sfărâmat bine, l-am măcinat până s-a făcut cenușă și am aruncat cenușa în pârâul care venea din munte.

22. Apoi, la Tabera, la Masa și la Chibrot-Hataava, ați provocat din nou mânia lui Iahve.

23. Iar când v-a trimis Iahve de la Cadeș-Barnea zicând: «Duceți-vă și luați țara pe care v-am dat-o!», v-ați opus din nou poruncii Lui. Nu v-ați încrezut în El și nu ați ascultat de ce v-a spus.

24. V-ați tot opus lui Iahve de când vă cunosc!

25. M-am aruncat cu fața spre pământ înaintea lui Iahve patruzeci de zile și patruzeci de nopți; pentru că Iahve spusese că vrea să vă distrugă.

26. M-am rugat Lui și I-am zis: «Doamne, Dumnezeul meu, nu distruge poporul Tău, moștenirea Ta – pe care ai salvat-o cu marea Ta forță și pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta.

27. Amintește-Ți de slujitorii Tăi: de Avraam, de Isaac și de Iacov! Nu privi la încăpățânarea acestui popor, nici la răutatea și la păcatul lui.

28. Să nu se spună în țara din care ne-ai scos: ‘Iahve i-a luat din Egipt ca să îi omoare în deșert, pentru că nu putea să îi ducă în țara pe care le-a promis-o și pentru că îi ura.’

29. Totuși ei sunt poporul Tău – moștenirea Ta, pe care ai salvat-o cu marea Ta forță și cu brațul Tău întins!».