Deuteronomul 9 VBRC2020

1. Ascultă, Israél! Astăzi treci Iordánul ca să intri și să iei în stăpânire popoare mai mari și mai puternice decât tine, cetăți mari și întărite [cu ziduri] până la cer,

2. un popor mare și înalt [la statură], fiii lui Anác pe care-i cunoști și despre care ai auzit: «Cine poate să stea în fața fiilor lui Anác?».

3. Să știi astăzi că Domnul Dumnezeul tău merge el însuși înaintea ta! El este un foc mistuitor și îi va nimici: el îi va umili înaintea ta și tu îi vei lua în stăpânire și-i vei distruge îndată, după cum ți-a spus Domnul.

4. Să nu spui în inima ta, când Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta: «Pentru dreptatea mea m-a făcut Domnul să intru ca să iau în stăpânire țara aceasta!». Din cauza răutății popoarelor acelora Domnul îi izgonește din fața ta.

5. Nu pentru dreptatea ta, nici pentru corectitudinea inimii tale intri tu să iei în stăpânire țara lor, ci din pricina răutății acelor popoare Domnul Dumnezeul tău îi izgonește din fața ta, pentru ca să se împlinească cuvântul pe care l-a jurat Domnul părinților tăi, lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób.

6. Să știi că nu pentru dreptatea ta Domnul Dumnezeul tău îți dă țara aceasta bună ca s-o iei în stăpânire, căci tu ești un popor încăpățânat!

7. Adu-ți aminte și nu uita cum l-ai mâniat pe Domnul Dumnezeul tău în pustiu! Din ziua când ai ieșit din țara Egiptului până când ați ajuns în locul acesta ați murmurat împotriva Domnului!

8. La Hóreb l-ați provocat la mânie pe Domnul și Domnul s-a mâniat împotriva voastră voind să vă nimicească.

9. Când am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră, tablele alianței pe care a încheiat-o Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți fără să mănânc pâine și fără să beau apă.

10. Domnul mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau toate cuvintele pe care Domnul vi le-a spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.

11. La sfârșitul celor patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele alianței.

12. Domnul mi-a zis: «Ridică-te și coboară repede de aici, căci s-a pervertit poporul tău pe care l-ai scos din Egipt! S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o: și-au făcut un chip turnat».

13. Domnul mi-a zis: «Am văzut poporul acesta; este un popor încăpățânat.

14. Lasă-mă și îi voi nimici și le voi șterge numele de sub ceruri! Iar pe tine te voi face un popor mai puternic și mai numeros decât el».

15. M-am întors și am coborât de pe munte – iar muntele ardea în foc – și cele două table ale alianței erau în cele două mâini ale mele.

16. M-am uitat și, iată, păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru făcându-vă un vițel turnat. V-ați abătut repede de la calea pe care v-o poruncise Domnul.

17. Am apucat cele două table, le-am aruncat din cele două mâini ale mele și le-am sfărâmat înaintea ochilor voștri.

18. Am căzut [cu fața] la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte. Patruzeci de zile și patruzeci de nopți nu am mâncat pâine și nu am băut apă din cauza tuturor păcatelor voastre pe care le făcuserăți, săvârșind răul înaintea Domnului, mâniindu-l,

19. pentru că mă temeam de mânia și de furia cu care se mâniase Domnul împotriva voastră ca să vă nimicească. Și Domnul m-a ascultat și de data aceasta.

20. Domnul se mâniase mult și pe Áaron, voind să-l piardă; eu m-am rugat în acel timp și pentru el.

21. Am luat păcatul pe care-l făcuserăți – vițelul – și l-am ars în foc, l-am sfărâmat și l-am pisat bine, până când a devenit pulbere. Apoi am aruncat pulberea în râul care cobora din munte.

22. Apoi și la Tabéra, la Mássa și la Chibrót-Hataavá voi l-ați mâniat pe Domnul.

23. Și când v-a trimis Domnul de la Cádeș-Barnéa zicând: «Mergeți și luați în stăpânire țara pe care v-o dau!», voi v-ați împotrivit cuvântului Domnului Dumnezeului vostru, nu l-ați crezut și nu ați ascultat de glasul lui.

24. Ați murmurat împotriva Domnului din ziua în care v-am cunoscut.

25. Am căzut [cu fața] la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopți m-am aruncat [cu fața] la pământ, pentru că Domnul spusese că voia să vă nimicească.

26. M-am rugat Domnului și am zis: «Stăpânul meu, Doamne, nu-l nimici pe poporul tău, moștenirea ta, pe cel pe care l-ai răscumpărat cu măreția ta și pe care l-ai scos din Egipt cu mână puternică!

27. Adu-ți aminte de slujitorii tăi, de Abrahám, de Isáac și de Iacób! Nu privi la încăpățânarea acestui popor, nici la răutatea lui și nici la păcatul lui!

28. Să nu spună țara din care ne-ai scos: ‹pentru că Domnul nu a putut să-i ducă în țara despre care le-a vorbit și pentru că îi ura, i-a scos ca să-i ucidă în pustiu!›.

29. Ei, însă, sunt poporul tău și moștenirea ta, pe care i-ai scos din Egipt cu puterea ta cea mare și cu brațul tău întins».