Deuteronomul 9 VDCL

1. Ascultă, Israele: astăzi treci Iordanul ca să intri să stăpânești neamuri mai mari și mai tari decât tine, cetăți mari și cu ziduri până la ceruri,

2. un popor mare și înalt, pe fiii anachimilor pe care‐i cunoști și despre care ai auzit zicând: Cine poate sta înaintea fiilor lui Anac?

3. Cunoaște dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău este cel ce trece înaintea ta ca un foc mistuitor. El îi va pierde și‐i va pleca înaintea ta și‐i vei alunga și‐i vei pierde repede, cum ți‐a vorbit Domnul.

4. După ce Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta, să nu zici în inima ta astfel: Pentru dreptatea mea m‐a adus Domnul să stăpânesc țara aceasta. Căci pentru răutatea neamurilor acestora le alungă Domnul dinaintea ta.

5. Nu pentru dreptatea ta sau pentru întregimea inimii tale intri tu ca să stăpânești țara lor, ci pentru răutatea neamurilor acestora le alungă Domnul Dumnezeu dinaintea ta și ca să întărească cuvântul pe care l‐a jurat Domnul părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.

6. Să știi dar, că nu pentru dreptatea ta îți dă Domnul Dumnezeul tău această țară bună ca s‐o stăpânești; căci tu ești un popor cu grumazul tare.

7. Adu‐ți aminte, nu uita cum ai întărâtat pe Domnul Dumnezeul tău în pustie! Din ziua în care ai ieșit din țara Egiptului până ați venit în locul acesta, ați fost răzvrătitori împotriva Domnului.

8. Și în Horeb ați întărâtat pe Domnul la mânie și Domnul s‐a mâniat pe voi să vă piardă.

9. Când m‐am suit pe munte ca să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l‐a făcut Domnul cu voi, și am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă.

10. Și Domnul mi‐a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu; și pe ele erau scrise toate cuvintele pe care le‐a vorbit Domnul cu voi pe munte din mijlocul focului în ziua obștei.

11. Și a fost așa: la sfârșitul celor patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi‐a dat cele două table de piatră, tablele legământului.

12. Și Domnul mi‐a zis: Scoală‐te, pogoară‐te repede de aici, căci poporul tău pe care l‐ai scos din Egipt s‐a stricat; repede s‐au abătut de la calea pe care le‐am poruncit‐o; și‐au făcut un chip turnat.

13. Și Domnul mi‐a vorbit, zicând: Am văzut poporul acesta și iată este un popor cu grumazul tare.

14. Lasă‐mă să‐i pierd și să le șterg numele de sub ceruri și pe tine te voi face un neam mai tare și mai mare decât ei.

15. Și m‐am întors și m‐am pogorât de pe munte și muntele ardea cu foc și cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele.

16. Și m‐am uitat și iată păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru: vă făcuserăți un vițel turnat; repede vă abătuserăți de la calea pe care v‐o poruncise Domnul.

17. Și am apucat cele două table și le‐am aruncat din amândouă mâinile mele și le‐am sfărâmat înaintea ochilor voștri.

18. Și am căzut jos înaintea Domnului, ca întâia dată, patruzeci de zile și patruzeci de nopți; n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă pentru tot păcatul vostru cu care ați păcătuit, făcând ce este rău în ochii Domnului ca să‐l mâniați.

19. Căci mă temeam de iuțimea și de mânia cu care se mâniase Domnul împotriva voastră ca să vă piardă. Și Domnul m‐a ascultat și în vremea aceea.

20. Și Domnul s‐a mâniat foarte tare și pe Aaron ca să‐l piardă; și m‐am rugat și pentru Aaron în același timp.

21. Și am luat păcatul vostru pe care îl făcuserăți, vițelul, și l‐am ars cu foc și l‐am zdrobit foarte mult și l‐am pisat până s‐a făcut mărunt ca pulberea și i‐am aruncat pulberea în pârâul care curge în jos din munte.

22. Și la Tabeera și la Masa și la Chibrot‐Hataava ați mâniat pe Domnul.

23. Și când v‐a trimis Domnul de la Cades‐Barnea, zicând: Suiți‐vă și luați în stăpânire țara pe care v‐am dat‐o, atunci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru și nu l‐ați crezut și n‐ați ascultat de glasul lui.

24. Ați fost răzvrătitori împotriva Domnului din ziua în care v‐am cunoscut.

25. Și am căzut jos înaintea Domnului în cele patruzeci de zile și patruzeci de nopți, cât am căzut jos; căci Domnul zisese că vrea să vă piardă.

26. Și m‐am rugat Domnului și am zis: Doamne Dumnezeule, nu pierde pe poporul tău și moștenirea ta pe care ai răscumpărat‐o prin mărimea ta, pe care l‐ai scos din Egipt cu mână tare.

27. Adu‐ți aminte de robii tăi Avraam, Isaac și Iacov; nu căuta la încăpățânarea poporului acestuia, nici la răutatea lui, nici la păcatul lui,

28. ca nu cumva să zică țara din care ne‐ai scos: Pentru că Domnul n‐a putut să‐i aducă în țara pe care le‐o făgăduise și pentru că‐i ura i‐a scos ca să‐i omoare în pustie.

29. Totuși ei sunt poporul tău și moștenirea ta pe care i‐ai scos cu puterea ta cea mare și cu brațul tău cel întins.