Eclesiastul 6 VBRC2020

1. Este un rău pe care l-am văzut sub soare și care era mare asupra oamenilor.

2. Este un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăție, avere și glorie și nu-i lipsea nimic din tot ceea ce sufletul său își dorea, dar Dumnezeu nu i-a dat putere să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă. Și aceasta este deșertăciune și o mare slăbiciune.

3. Dacă unui om i se nasc o sută [de fii] și dacă trăiește mulți ani – oricât de multe ar fi zilele anilor săi – dar sufletul lui nu se satură de bunuri și nici nu are un mormânt, am zis: e mai bine pentru un avorton decât pentru el.

4. Căci acesta vine în deșertăciune și se duce în întuneric, iar numele lui este acoperit de întuneric.

5. El nu a văzut nici soarele și nu l-a cunoscut, și totuși odihna lui este mai mare decât a acestuia.

6. Chiar dacă ar avea de două ori câte o mie de ani și nu ar vedea binele, oare nu merge în același loc cu toți?

7. Toată truda omului este pentru gura lui, și totuși sufletul lui nu se satură.

8. Ce avantaj are înțeleptul față de nesimțit? Și ce-i [folosește] celui umil să știe că merge înaintea celor vii?

9. Mai bine să vezi cu ochii decât să ai un suflet frământat. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

10. Ceea ce este deja i s-a pus numele și este cunoscut ceea ce este omul: el nu poate să se judece cu cel care este mai puternic decât el.

11. Căci sunt lucruri multe care măresc deșertăciunea: ce avantaj are omul?

12. Cine știe ce este bine pentru om în viață? În timpul zilelor vieții lui deșarte, el este făcut ca o umbră. Cine poate să-i facă cunoscut omului ce va fi după el sub soare?