Eclesiastul 9 VBRC2020

1. Mi-am pus la inimă toate aceste lucruri ca să clarific toate, cum că cei drepți, cei înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, că omul nu cunoaște nici iubirea, nici ura, chiar dacă toate sunt înaintea lui.

2. Toate sunt [la fel] pentru toți: este o singură soartă pentru cel drept și pentru cel vinovat, pentru cel bun, pentru cel pur și pentru cel impur, pentru cel care aduce jertfă și pentru cel care nu aduce jertfă; cum este cel bun, așa este cel păcătos, cum este cel care jură, așa este și cel care se teme să jure.

3. Acest rău este în tot ceea ce se face sub soare, căci este o singură soartă pentru toți. Ba chiar inima fiilor oamenilor este plină de răutate și prostia este în inimile lor în timpul vieții lor și după ea [se duc] la moarte.

4. Pentru cel care este tovarăș cu cei vii, mai este o speranță, căci este mai bun un câine viu decât un leu mort.

5. Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic. Nu mai este pentru ei niciun profit, căci amintirea lor a fost uitată.

6. Și iubirea lor, și ura lor, și gelozia lor au pierit deja; nu mai este pentru ei parte în veci în tot ceea ce se face sub soare.

7. Mergi, mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți vinul cu inimă bună, căci i-a plăcut deja lui Dumnezeu lucrarea ta!

8. În orice timp, să fie hainele tale albe și să nu lipsească untdelemnul de pe capul tău!

9. Vezi-ți de viață împreună cu soția ta, pe care o iubești în toate zilele vieții tale deșarte care ți s-au dat sub soare! În toate zilele deșertăciunii tale, aceasta este partea ta între cei vii și în truda ta cu care te trudești sub soare.

10. Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu puterea ta! Căci nu este lucrare, rațiune a lucrurilor, cunoaștere și înțelepciune în locuința morților, înspre care tu mergi.

11. M-am întors și am văzut sub soare că alergarea nu este pentru cei iuți, războiul nu este pentru cei viteji, pâinea nu este pentru cei înțelepți, bogăția nu este pentru cei pricepuți și harul nu este pentru cei care cunosc, căci este un timp și o șansă care li se întâmplă tuturor.

12. Căci omul nu-și cunoaște timpul ca peștii care sunt prinși în plasa cea rea și ca păsările care sunt prinse în laț. Ca ei sunt surprinși fiii oamenilor la timpul cel rău care cade asupra lor pe neașteptate.

13. Am mai văzut o înțelepciune sub soare și era mare pentru mine.

14. Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea; și a venit asupra ei un rege mare, a înconjurat-o și a construit împotriva ei întărituri mari.

15. Dar se afla în ea un om sărac și înțelept care a scăpat cetatea aceea prin înțelepciunea lui. Dar nimeni nu și-a amintit de omul acela sărac.

16. Atunci am zis: „Mai bună este înțelepciunea decât vitejia”, deși înțelepciunea săracului este disprețuită și cuvintele lui nu sunt ascultate.

17. Cuvintele înțelepților sunt ascultate în liniște, mai bine decât strigătele celor care domnesc printre nesimțiți.

18. Înțelepciunea este mai bună decât instrumentele de luptă, dar un singur păcătos face să se piardă mult bine.