Efeseni 5 BIV2014

1. „Pilda lui Dumnezeu, dragi frați, Necontenit, să o urmați, Așa precum voi bine știți, Că fac copiii, prea iubiți.

2. Trăiți în dragoste apoi, Cum ne-a iubit Hristos, pe noi, Încât, pe Sine, El S-a dat, Spre a plăti al nost’ păcat, Asemenea unui „prinos, Drept jertfă, de un bun miros”, Adusă pentru Dumnezeu.

3. Iată ce sfat, vă mai dau eu: Curviile, necurăția Și, totodată, lăcomia După avere, să dispară! De-acuma, dați-le afară, Și arătați a fi cuminți, Cum se cuvine unor sfinți.

4. Să nu se-audă, între voi, Nici un cuvânt porcos apoi, Nici vorbele nechibzuite, Nici glume proaste, dovedite Necuviincioase; folosiți, Cuvinte, ca să mulțumiți Lui Dumnezeu, în toate dar.

5. Știți bine că nici un curvar, Nici omul care e stricat, Sau cel care este mânat De lăcomia lui cea mare, Nici cine-aduce închinare La idoli, nu poate să fie Moștenitor, la-mpărăție, Alăturea de Dumnezeu Și de Iisus Hristos, mereu.

6. Seamă luați dar, bine, voi, Ca vorbele deșarte-apoi, Să nu vă-nșele, căci se știe, Că a lui Dumnezeu mânie, Cade pe cei ne-ascultători.

7. De-aceea, fiți prevăzători Și nu vă întovărășiți, Cu cei pe cari, astfel, îi știți.

8. Odinioară, voi erați În întuneric, dar azi, stați – În Domnul nostru – în lumină, Liberi fiind, de orice vină. Deci, ca niște copii umblați, Cari ai luminii sunt, dragi frați.

9. Iată ce roade au fost date, De-astă lumină: bunătate, Neprihănire, după care, Doar adevărul, loc, își are.

10. E datoria orișicui, Să facă voia Domnului; De-aceea, vreau să cercetați Ceea ce-i place Lui, dragi frați.

11. Vreau să evite fiecare, Lucrările neroditoare, Ale-ntunericului; voi, Doar, osândiți-le apoi.

12. Este rușine să rostesc Tot, ce-n ascuns, ei săvârșesc.

13. Aceste lucruri, făptuite, Sunt, de lumină, osândite Și fără nici o îndoială, O să le deie la iveală, Pentru că doar lumina poate, Să le dezvăluie, pe toate.

14. De-aceea zic: „Deșteaptă-te Tu, care dormi, și scoală-te, Dintre cei morți, căci luminat, Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”

15. Băgați de seamă, cum umblați, Și înțelepți vă arătați.

16. Răscumpărați vremea, căci ele, Adică zilele, sunt rele.

17. De-aceea, pricepuți să fiți, Pentru ca, ne-ncetat, să știți Care e voia Domnului.

18. Să nu vă prindă-n mreaja lui, Vinul, ca să vă îmbătați, Căci acest lucru – nu uitați – Este chemat „destrăbălare”. Fiți plini de Duh dar, fiecare.

19. Cu psalmi, să învățați apoi, Ca să vorbiți voi, între voi; Cântări de laudă, să știți – În vorbe – ca să folosiți. Cântări duhovnicești cântați Și laude să-I înălțați – Din inimă – lui Dumnezeu.

20. Aduceți mulțumiri, mereu, Tatălui nostru, Cel de Sus, În sfântul Nume-al lui Iisus.

21. În frica lui Hristos apoi, Supuși să fiți voi, între voi.

22. Vreau să vă spun – nevestelor – Supuse fiți, bărbaților Pe cari, drept soți, voi îi aveți, Precum, Domnului, Îi sunteți;

23. Căci soțul oricărei femei, Este privit, drept cap al ei, Așa precum, neîndoios, Cap al Biserici-i Hristos, Mântuitorul trupului.

24. Și după cum supusă, Lui, Este Biserica, și voi – Nevestelor – să știți apoi, Supuse să vă arătați, În toate, la ai voști’ bărbați.

25. Bărbaților, și voi să știți, Nevestele, să vă iubiți, Cum și Hristos adeverește Bisericii, că o iubește, Prin faptul că El, pentru ea, A știut, jertfă, să Se dea,

26. Ca să sfințească, negreșit, Ceea ce-ntâi a curățit Printr-un botez, în apă, dat, Și prin Cuvântul arătat,

27. Vrând ca Biserica să vie, În fața Lui, și-apoi să fie, Mereu, slăvită și curată – Fără de zbârcituri, sau pată – Ci sfântă, mai presus de fire, Și plină de neprihănire.

28. Toți soții au să trebuiască, Nevestele, să își iubească, La fel ca trupurile lor. Cine-și iubește – fraților – Nevasta, vreau să știe bine, Că se iubește chiar pe sine.

29. Căci nimenea nu s-a văzut Să-și fi urât trupul avut, Ci dimpotrivă, îl hrănește Și cu blândețe-l îngrijește, Cum a iubit Hristos apoi, Biserica. Să știți că noi

30. Suntem cu toții mădulare, Pe care, trupul Său le are. Carne suntem, din carnea Lui, Și os, din osul Domnului.

31. De-aceea „omul va lăsa, Pe tatăl și pe mama sa, Se va lipi de-a lui soție Și-un trup, cei doi, doar au să fie.”

32. Mărturisesc, la fiecare, Că taina asta este mare – (Vorbesc despre Hristos, cu voi, Și de Biserică apoi.)

33. Încolo, fiecare-i bine, Asemenea ca și pe sine, Să își iubească soața lui; Vreau ca soția, soțului, Să se supună, ne-ncetat, Și să se teamă de bărbat.”