Efeseni 6 BIV2014

1. „Copii, doresc să fiți cuminți Și s-ascultați de-ai voști’ părinți, În Domnul, căci așa e bine Și este drept, pentru oricine.

2. Iată ce spune Dumnezeu: „Să îți cinstești tatăl, mereu, Și mama care te-a născut.” Astă poruncă, am văzut Precum că este prima care Și o făgăduință are. Deci dacă ai s-o împlinești,

3. Tu, „fericit, ai să trăiești, Iar anii tăi, de pe pământ, Să știi că-n mare număr sânt.”

4. Și voi părinți, să încercați Ca nu cumva să-ntărâtați, Copiii voștri, la mânie, Căci trebuie crescuți să fie, Doar în mustrarea Domnului, Și în învățătura Lui.

5. Voi robilor, să căutați, Stăpânii, să vi-i ascultați, Cu teamă și cutremur mare – Cu curăție, fiecare, În a sa inimă apoi – Cum de Hristos, ascultați voi.

6. Neîncetat, să le slujiți – Nu doar atunci când vă găsiți Sub ochii lor, ca și cum vreți Ca omului să îi plăceți – Ci ca și niște robi pe care, Domnul Iisus Hristos îi are, Cari fac, din inimă, mereu, Doar voile lui Dumnezeu.

7. Să îi slujiți stăpânului, Cum Îi slujiți și Domnului; Adică vreau, cu bucurie, Slujirea voastră, ca să fie,

8. Căci fiecare, negreșit – Ori rob, ori slobod dovedit – Primi-va o răsplată, care Domnul o dă, la fiecare, După ce fi-va cântărit Tot ceea ce s-a săvârșit, Adică după ce-a văzut, Răul sau binele, făcut.

9. Și voi, stăpânilor, cătați Ca bine doar, să vă purtați, Cu-ai voștri robi. Să vă feriți, Amenințări, să folosiți, În contra lor, căci voi vedeți Că toți, doar un Stăpân aveți Și știți că, fața omului, Nu prețuiește-n ochii Lui.

10. Încolo, fraților, să știți, Ca-n Domnul, să vă întăriți Și scut, doresc eu, să vă fie, A Lui putere și tărie.

11. Armura, de la Dumnezeu, Pe voi, să o purtați, mereu, Spre-a ține piept, diavolului, Precum și uneltirii lui.

12. Războiul ce-l avem de dat, Acuma nu mai e purtat În contra cărnii trupului – Sau împotriva sângelui – Ci a conducătorilor, Apoi și a domniilor Și-a stăpânirilor pe care, Bezna, în acest veac, le are, Precum și a duhurilor Ce-s ale răutăților Și în locuri cerești doar, stau.

13. De-aceea, acest sfat, vă dau: Armura, de la Dumnezeu, Să o purtați pe voi, mereu, Ca să vă-mpotriviți, cu ea, Când va veni ziua cea rea, Și să rămână fiecare – În felu-acesta – în picioare, După ce fi-va, negreșit, Totul – în urmă – biruit.

14. Mereu, fiți gata, înadins, Cu adevăr fiind încins Mijlocul vostru, iar apoi, Luați și platoșa, pe voi – Cari este a neprihănirii;

15. Călcați, peste întinsul firii, Plini de curaj, neîncetat, Dacă-n picioare v-ați luat – Drept încălțări – râvna pe care A păcii Evanghelie-o are.

16. Deasupra, voi să nu uitați, Scutul credinței, să-l luați, Stingând, cu ajutorul său, Săgețile, de la cel rău.

17. Pe cap, să vă mai puneți voi, Al mântuirii coif apoi, Și-n mâini, sabia Duhului Să fie arma orișicui – Căci ea este acel Cuvânt, Al Dumnezeului Cel Sfânt.

18. Prin Duhul, vă îndemn ca voi Să faceți rugăciuni apoi, Precum și cereri, negreșit. Vreau să vegheați, necontenit, La ce v-am spus și căutați, Ca pentru sfinți, să vă rugați.

19. Rugați-vă și pentru mine, Ca ori de câte ori îmi vine Să deschid gura, să vorbesc, Să pot, cuvinte, să primesc, Spre a vorbi fără-ndoială, Mereu, cu mare îndrăzneală, Ca Evanghelia s-o vestesc Și taina să-i descoperesc.

20. Al Evangheliei sol, sunt eu, Și-n lanțuri, sunt aflat, mereu. De-aceea spun cum că doresc, Necontenit, ca să vorbesc, Cu îndrăzneală, căci știu bine, Ce se așteaptă, de la mine.

21. Acuma, vreau să mai știți voi, Că despre mine, mai apoi, Tihic are să vă vorbească, Atuncea când o să sosească. El îmi e frate prea iubit, Și, credincios, s-a dovedit, În Domnul. Astfel, când el vine, Va spune totul, despre mine.

22. Eu, dinadins, m-am străduit Ca, înainte-mi, să-l trimit, La voi și astfel, să aflați În ce stare suntem – dragi frați – Iar prin ce are să lucreze, Gândesc, să vă îmbărbăteze.

23. În încheiere, fraților, Pace vă zic eu, tuturor. A voastră dragoste să crească, Credința să vă însoțească. Toate vi le doresc, mereu, Să vi le deie Dumnezeu – Acela care se arată Precum că e al nostru Tată Și e aflat în ceruri, sus – Și Domnul nost’, Hristos Iisus!

24. Harul să fie, ne-ncetat, Cu toți cei cari au arătat, Că Îl iubesc, neîndoios – În curăție – pe Hristos, Acum, și-n anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”