Estera 4 VBRC2020

1. Mardohéu a aflat tot ce se făcea, și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat cu sac și cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și a strigat cu glas puternic și amar.

2. A mers până la poarta regelui, pentru că nu se putea intra îmbrăcat în sac.

3. În toate provinciile, în fiecare loc unde erau făcute cunoscute cuvântul regelui și decretul lui, era jale mare printre iudei, post, bocet și vaiet; mulți se prosternau în sac și cenușă.

4. Slujitoarele și eunucii Estérei au venit și i-au adus la cunoștință, iar regina s-a întristat foarte mult. A trimis haine ca să-l îmbrace pe Mardohéu și să ia sacul de pe el, dar el nu a acceptat.

5. Atunci Estéra l-a chemat pe Hatác, [unul] dintre eunucii care stăteau în fața ei, și i-a poruncit [să meargă] la Mardohéu să afle ce se întâmplă și din ce cauză.

6. Hatác a ieșit [să meargă] la Mardohéu în piața cetății care este înaintea porții regelui.

7. Mardohéu i-a făcut cunoscut tot ce i se întâmplase și suma de argint pe care Amán a zis că o va da vistieriilor regelui împotriva iudeilor ca să-i nimicească.

8. I-a dat copia decretului regelui care fusese dat la Súsa pentru a-i nimici ca să o vadă Estéra, să-i facă cunoscut și să-i poruncească să meargă la rege ca să-l îmbuneze și să caute [îndurare] de la el pentru poporul ei.

9. Hatác a venit și i-a făcut cunoscute Estérei cuvintele lui Mardohéu.

10. Estéra i-a zis lui Hatác și i-a poruncit [să-i spună] lui Mardohéu:

11. „Toți slujitorii regelui și poporul din provinciile regelui știu că orice bărbat sau femeie care intră la rege în curtea interioară și care nu a fost chemat printr-o poruncă este dat la moarte; numai acela către care regele întinde sceptrul său de aur rămâne în viață. Dar eu nu am fost chemată să intru la rege de treizeci de zile”.

12. Ei i-au făcut cunoscute lui Mardohéu cuvintele Estérei.

13. Mardohéu a zis să i se răspundă Estérei: „Să nu crezi în sufletul tău că vei scăpa în casa regelui [numai tu] dintre toți iudeii!

14. Căci dacă vei tăcea în acest timp, ajutorul și eliberarea pentru iudei vor veni din alt loc acum, iar tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu ai devenit regină pentru un astfel de timp?”.

15. Estéra a zis să-i răspundă lui Mardohéu:

16. „Mergi, adună-i pe toți iudeii care se află în Súsa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți timp de trei zile și [trei] nopți! Și eu, și slujitoarele mele vom posti astfel. Așa voi intra la rege – ceea ce nu este după lege – și dacă e să pier, voi pieri”.

17. Mardohéu a plecat și a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. 17aEl s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului și spunând: 17b„Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpânești peste toate, în puterea ta sunt toate și nu este nimeni care să se împotrivească ție când vrei să îl eliberezi pe Israél! 17cTu ai făcut cerul și pământul și toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu ești stăpânul tuturor și nu este nimeni să ți se împotrivească ție, Doamne. 17dTu pe toate le cunoști și le știi, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorință de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. 17eDar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu și să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, și nu fac aceasta din trufie. 17fAcum, Doamne Dumnezeule, regele și Dumnezeul lui Abrahám, cruță-l pe poporul tău! Căci [dușmanii] privesc la noi ca să ne distrugă și să nimicească moștenirea ta de la început. 17gNu disprețui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! 17hAscultă rugăciunea mea și iartă moștenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viață, să lăudăm numele tău, Doamne, și nu închide gura celor care te laudă!”. 17iTot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. 17kȘi regina Estéra și-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morții. Și-a scos hainele ei de cinste, și-a îmbrăcat haine de strâmtorare și plâns, iar în locul miresmelor de măreție și-a presărat cenușă și gunoi, trupul și l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu șuvițe din părul ei și l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: 17lDomnul meu și regele nostru, tu ești unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură și nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. 17mAm auzit de când m-am născut în tribul părinților mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele și pe părinții noștri, dintre toți strămoșii lor, spre moștenire veșnică, și le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. 17nNoi am păcătuit înaintea ta și ne-ai dat în mâinile dușmanilor noștri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu ești drept, Doamne! 17oEi nu se mulțumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci și-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moștenirea ta și să închidă gura celor care te laudă și să distrugă gloria ta și a altarului tău; 17psă deschidă gura popoarelor spre lauda celor deșarte și un rege muritor să fie admirat în veci. 17qNu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor și fă-l de rușine pe cel care ne-a dominat! 17rAmintește-ți, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinței noastre și dă-mi curaj, rege al dumnezeilor și stăpân al tuturor puterilor! 17sPune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu și schimbă inima lui spre ură față de prigonitorul nostru, spre pieirea lui și a celor de aceeași gândire cu el! 17tPe noi scapă-ne din mâna lui și ajută-mă pe mine, care sunt singură și nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! 17uTu le cunoști pe toate și știi că am urât cinstea celor nelegiuiți și că mi-e scârbă de patul celor necircumciși și al tuturor străinilor. 17wTu cunoști necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreției mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanță de fiecare lună și nu-l port în zilele liniștii mele. 17xSlujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospățul regelui și nici nu am băut vinul libațiilor. 17ySlujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălțării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. 17zDumnezeule, care ești puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranță! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău și eliberează-mă pe mine din teama mea!