Estera 5 BIV2014

1. Trei zile au trecut îndată. Apoi Estera, îmbrăcată În haina sa împărătească, Merse în curtea cea domnească. Pe jilțul său de împărat, Ahașveroș sta așezat, Atunci când ea a îndrăznit

2. Să-i vină-n față. Uluit, Când împăratul a zărit-o Stând în picioare, a privit-o Cu bunătate și cu drag. A-ntins, spre ea, al său toiag Drept semn că poate să poftească În casă și să îi vorbească.

3. Atunci, Estera a intrat, Iar împăratul a-ntrebat: „Ce vrei, împărăteasa mea? Cere-mi, și chiar dacă vei vrea Jumate din împărăție, Cu drag am să ți-o dau eu ție.”

4. „Atâta cer, măriei tale: Dacă cumva, găsești cu cale, Te rog să vii, astăzi, la mine. Să-l iei și pe Haman cu tine, Căci un ospăț am pregătit.”

5. Ahașveroș a poruncit: „Voi, slujitori, grabnic plecați Și pe Haman să mi-l chemați, Precum Estera a dorit!” Haman, îndată, a venit Și însoțit de împărat Se duse la ospățul dat De-mpărăteasă. Când ședeau

6. La masa-ntinsă și vin beau, Către Estera a privit Ahașveroș și i-a vorbit: „Spune-mi, căci te voi asculta. Care îți e dorința ta? Sunt hotărât să ți-o-mplinesc, Chiar dacă-mi ceri să-ți dăruiesc Jumate din împărăție. Să-mi ceri doar, și a ta să fie!”

7. „Iată-mpărate, ce doresc” – A zis Estera – „eu voiesc –

8. De trecere am dobândit În fața ta – ca negreșit, Să vii iar, la ospăț, la mine. Să-l iei și pe Haman cu tine, Căci mâine am să îndrăznesc Să-ți spun ceea ce îmi doresc.”

9. În ziua ‘ceea, a ieșit Haman, vesel și mulțumit, Dar s-a-ntâlnit cu Mardoheu. Când a văzut că ăst Iudeu Nu-i dă respectul cuvenit – Căci nici măcar nu s-a clintit În fața lui – s-a supărat, Și tare s-a mai mâniat.

10. S-a purtat însă, chibzuit, Căci furia și-a stăpânit Și către casă a plecat. Pe-ai săi prieteni i-a chemat La el și a cerut să vie Acolo, și a sa soție. Aceasta, Zereș, s-a numit.

11. Apoi, Haman le-a povestit Despre-ale sale bogății; Le-a spus și despre ai săi fii, Le-a spus și despre împărat, Câte-a făcut, cum l-a-nălțat Atât de mult în vrednicie, Punându-i scaunul să-i fie Mai sus decât al oricărui Slujbaș al împăratului.

12. Sfârșind, a mai adăugat: „Eu singur, doar, am fost chemat, Pe împărat să-l însoțesc La un ospăț împărătesc, Dat de Estera. Mâine, eu Poftit sunt cu-mpăratul meu, Ca să ne ducem iar, la masă, La prânzul dat de-mpărăteasă.

13. Acestea nu mă mulțumesc; În ochii mei, nu prețuiesc Nimic, atâta timp cât eu Îl voi vedea pe Mardoheu, La poarta împăratului.”

14. Atunci Zereș – soția lui – Și-ai săi prieteni îi vorbiră Și-n acest fel îl sfătuiră: „E bine, de Evreul moare. Ridică o spânzurătoare; S-o faci înaltă – dacă poți – Să aibă vreo cincizeci de coți, Iar mâine, du-te la-mpărat Și să îi ceri ca spânzurat Să fie Mardoheu. Apoi, Vesel vei merge înapoi, Cu împăratul, la ospăț. Acesta e al nost’ învăț.” Haman le-a ascultat vorbirea, Și i-a plăcut povățuirea Ce a primit-o. Imediat, Spânzurătoare-a ridicat.