Estera 9 BVA

1. În a douăsprezecea lună, adică în luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, când ar fi trebuit să se pună în aplicare porunca și decretul regelui – chiar în ziua în care dușmanii iudeilor așteptau momentul să îi extermine – situația s-a schimbat. Astfel, iudeii i-au dominat ei pe aceia care îi urau.

2. Iudeii s-au adunat în orașele lor din toate provinciile regelui Ahașveroș, ca să se răzbune pe cei care intenționau să le facă rău. Nimeni nu li s-a putut opune, pentru că frica de iudei domina toate popoarele.

3. Toți conducătorii provinciilor, șefii lor autoritari, guvernatorii și slujitorii regelui îi susțineau pe iudei – pentru că le era frică de Mardoheu.

4. Astfel, Mardoheu ajunsese renumit la palatul regelui și beneficia de faimă prin toate provinciile – pentru că el era un bărbat a cărui influență creștea tot mai mult.

5. Iudeii au lovit cu tăișul sabiei pe toți dușmanii lor. I-au înjunghiat, i-au distrus și au făcut tot ce au dorit acelora care îi urâseră.

6. În fortăreața Susei, iudeii au omorât și au distrus cinci sute de oameni.

7. Printre cei omorâți (de iudei), erau: Parșandata, Dalfon, Aspata,

8. Porata, Adalia, Aridata,

9. Parmașta, Arisai, Aridai și Vaizata.

10. I-au omorât și pe cei zece fii ai lui Haman – fiul lui Hamedata – opresorul iudeilor – dar nu au devastat deloc averile lor.

11. În acea zi, numărul celor omorâți în fortăreața Susei a fost cunoscut de rege.

12. Atunci regele i-a zis reginei Estera: „În fortăreața Susei, iudeii au omorât și au distrus cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Oare ce vor fi făcut în celelalte provincii? Dacă mai ai vreo dorință, ea îți va fi respectată. Dacă mai ai vreo cerere, ți se va aproba!”

13. Estera a zis: „Dacă regele consideră că este bine, să se permită iudeilor să facă și mâine ce au făcut astăzi! Să se dea un decret la Susa. El să prevadă ca cei zece fii ai lui Haman să fie spânzurați pe lemn!”

14. Regele a răspuns: „Așa să se facă! Să se dea un decret la Susa. El să permită iudeilor să îi spânzure pe cei zece fii ai lui Haman!”

15. Iudeii s-au adunat în Susa; și în a paisprezecea zi a lunii Adar, au omorât în Susa încă trei sute de oameni. Dar nu le-au devastat averile.

16. Restul iudeilor din provinciile regelui s-au adunat și ei ca să își apere viețile; și și-au câștigat astfel odihna, scăpând de dușmanii lor. Au omorât șaptezeci și cinci de mii dintre cei care îi urau; dar nu au atacat averile lor.

17. Așa s-a întâmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar; iar în a paisprezecea zi, s-au odihnit și au făcut din ea o zi de banchet și de bucurie.

18. Iudeii din Susa s-au adunat atât în a treisprezecea zi a lunii, cât și în a paisprezecea; iar în a cincisprezecea zi s-au odihnit. Și au făcut din ea o zi de banchet și de bucurie.

19. Astfel se explică de ce iudeii de la sate au făcut din a paisprezecea zi a lunii Adar o zi de bucurie, de banchet și de sărbătoare în care prietenii își trimit unii altora daruri.

20. Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile regelui Ahașveroș – atât celor care erau aproape cât și celor de departe –

21. ca să îi provoace să sărbătorească în fiecare an a paisprezecea zi a lunii Adar și a cincisprezecea zi a aceleiași luni.

22. El erau celebrate ca zilele în care iudeii au scăpat de dușmanii lor și ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor s-a schimbat în fericire. I-a încurajat să facă din ele zile de banchet și de bucurie; și să trimită daruri de mâncare atât prietenilor cât și celor săraci.

23. Iudeii au acceptat ce începuseră deja să facă; și au procedat exact cum le scrisese Mardoheu.

24. Agaghitul Haman – fiul lui Hamedata – care fusese opresorul tuturor iudeilor, planificase exterminarea iudeilor, aruncând „Purul” – adică trăgând la sorți – pentru ca ei să fie striviți și distruși.

25. Dar regele a fost informat despre acest plan și a poruncit în scris ca lucrurile rele intenționate de Haman împotriva iudeilor să se întoarcă împotriva capului lui. Și astfel, regele a decis ca Haman să fie spânzurat pe lemn: atât el, cât și fiii lui.

26. Așa se explică de ce au numit aceste zile „Purim” – provenind din cuvântul „Pur”. Astfel, din cauza celor scrise în acea scrisoare, din cauza celor văzute și luând în considerare ce li s-a întâmplat,

27. iudeii au decis atât pentru ei cât și pentru urmașii lor și pentru toți cei care li se vor adăuga, să nu înceteze sărbătorirea acestor două zile – în fiecare an – așa cum spunea scrisoarea, la data stabilită.

28. Fiecare generație, fiecare clan din fiecare provincie și din fiecare oraș, trebuia să comemoreze aceste zile și să le celebreze. Nu s-a acceptat ca zilele de sărbătoare numite „Purim” să fie desființate vreodată din poporul iudeilor; iar comemorarea lor nu trebuia să înceteze printre urmașii lor.

29. Regina Estera – fiica lui Abihail – și iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea ca să susțină această a doua scrisoare care se referea la „Purim”.

30. Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor care erau în cele o sută douăzeci și șapte de provincii imperiale guvernate de Ahașveroș. Ele conțineau cuvinte de pace care asigurau protecția (iudeilor),

31. pentru a facilita sărbătorirea acestor zile de „Purim” la data stabilită, așa cum ceruse iudeul Mardoheu și regina Estera. Această decizie era în acord și cu dorința lor, atât pentru ei cât și pentru urmașii lor. Decizia cuprindea în același timp reglementări cu privire la post și pentru bocet.

32. Porunca Esterei a susținut aceste reglementări cu ocazia „Purimului” și a fost scrisă într-o carte.