Exodul 1 BVA

1. Acestea sunt numele israelienilor care au venit în Egipt împreună cu Iacov, fiecare având familia (și descendenții) lui:

2. Ruben, Simeon, Levi și Iuda,

3. Isahar, Zabulon și Beniamin,

4. Dan și Neftali, Gad și Așer.

5. Toți urmașii lui Iacov erau șaptezeci de persoane. Iosif deja era (atunci) în Egipt.

6. După un timp, Iosif a murit. Același lucru s-a întâmplat cu toți ceilalți frați ai lui și cu toată acea generație (de evrei).

7. Israelienii (rămași) s-au înmulțit foarte mult. Au devenit atât de numeroși și de dominanți (prin numărul lor), încât țara (Egipt) s-a umplut cu ei.

8. În Egipt a devenit conducător un nou faraon, care nu îl cunoscuse (personal) pe Iosif.

9. Atunci el a zis poporului lui: „Constat că poporul israelienilor este prea mare și ne domină ca număr de persoane.

10. Haideți să ne comportăm cu foarte mare abilitate față de ei. Altfel, se vor înmulți (și mai mult); și dacă se va întâmpla să fim în război (cu alt popor), este posibil să se alieze cu dușmanii noștri, să lupte împotriva noastră și (apoi) să fugă din țară!”

11. Atunci au desemnat pentru ei pe niște supraveghetori de sclavi, ca să îi exploateze (excesiv) cerându-le să care mari greutăți. Așa au construit orașele Pitom și Ramses, care au fost folosite ca hambare ale faraonului.

12. Dar cu cât erau mai exploatați, cu atât ei se înmulțeau și se dispersau mai mult printre egipteni. Ei au ajuns în situația de a le fi frică de israelieni.

13. Atunci i-au obligat (pe evrei) să presteze o muncă foarte extenuantă.

14. Le-au făcut viața amară, pretinzându-le să muncească intens la prepararea liantului folosit în construcții, la fabricarea cărămizilor și la executarea diverselor munci agricole. De fiecare dată când le dădeau israelienilor anumite sarcini, egiptenii erau foarte duri cu ei.

15. Regele Egiptului le-a vorbit moașelor evreilor care se numeau Șifra și Pua, zicându-le:

16. „Când vă veți face serviciul de moașe față de femeile evreilor și veți vedea că sunt pe scaunul de naștere, dacă acel copil care se va naște va fi băiat, să îl omorâți; iar dacă va fi fată, să o lăsați să trăiască!”

17. Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și nu au procedat cum le-a ordonat monarhul Egiptului; ci au lăsat să trăiască și băieții.

18. Atunci regele Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a întrebat: „De ce ați făcut acest lucru și i-ați lăsat (și) pe băieți să trăiască?”

19. Moașele au răspuns faraonului: „S-a întâmplat așa pentru că femeile evreilor nu se comportă (la nașterea copilului) ca cele egiptene; ci ele sunt (mai) viguroase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele!”

20. Dumnezeu le-a făcut bine moașelor, iar poporul s-a înmulțit și a devenit o forță.

21. Pentru că moașele s-au temut de Dumnezeu, El le-a ajutat pe fiecare dintre ele să își înființeze o familie.

22. Apoi faraonul a ordonat întregului lui popor: „Să aruncați în Nil orice băiat care se va naște în poporul evreilor! Doar pe fete să le lăsați să trăiască!”