Exodul 12 BTF2015

1. Și DOMNUL le-a spus lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului, spunând:

2. Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; aceasta va fi prima lună a anului pentru voi.

3. Vorbiți întregii adunări a lui Israel, spunând: În ziua a zecea a acestei luni își vor lua un miel, fiecare bărbat, conform cu casa părinților lor, un miel pentru o casă;

4. Și dacă este casa prea mică pentru acest miel, să îl ia și vecinul său de lângă casa lui conform cu numărul sufletelor; fiecare conform cu mâncarea lui să vă faceți socoteala pentru miel.

5. Mielul vostru să fie fără cusur, o parte bărbătească de un an; să îl luați dintre oi sau dintre capre;

6. Și să îl păstrați până în a paisprezecea zi a lunii acesteia; și întreagă mulțimea adunării lui Israel să îl înjunghie seara.

7. Și să ia din acest sânge și să lovească sângele pe cei doi ușori și pe pragul de sus al ușii caselor, în care îl vor mânca.

8. Și să mănânce carnea în acea noapte, friptă cu foc și azime; și cu ierburi amare să îl mănânce.

9. Nu îl mâncați crud, nici fiert de loc în apă, ci fript cu foc; capul lui cu picioarele lui și cu măruntaiele lui.

10. Și să nu lăsați nimic să rămână din el până dimineața; și ceea ce rămâne din el până dimineața să îl ardeți cu foc.

11. Și astfel să îl mâncați; cu coapsele voastre încinse, sandalele voastre în picioarele voastre și toiagul vostru în mâna voastră; și să îl mâncați în grabă; acesta este paștele DOMNULUI.

12. Pentru că voi trece prin țara Egiptului în această noapte și voi lovi pe tot întâiul născut în țara Egiptului, deopotrivă om și animal; și împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului voi face judecată: Eu sunt DOMNUL.

13. Și sângele vă va fi semn pe casele unde voi sunteți; și când eu văd sângele, voi trece peste voi; și când lovesc țara Egiptului, plaga nu va fi peste voi, ca să vă nimicească.

14. Și această zi să vă fie pentru amintire; și să o țineți ca sărbătoare DOMNULUI prin toate generațiile voastre; să o țineți ca sărbătoare printr-o rânduială pentru totdeauna.

15. Șapte zile să mâncați azime; chiar din prima zi să scoateți dospeala afară din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a șaptea zi, acel suflet va fi stârpit din Israel.

16. Și în prima zi să fie o adunare solemnă sfântă și în a șaptea zi să fie adunare solemnă sfântă pentru voi; niciun fel de lucrare să nu fie făcută în ele, în afară de ceea ce fiecare om trebuie să mănânce, numai aceasta să fie făcută de voi.

17. Și să țineți sărbătoarea azimelor; căci în chiar această zi eu am scos oștirile voastre din țara Egiptului; de aceea să țineți această zi în generațiile voastre printr-o rânduială pentru totdeauna.

18. În prima lună, în a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncați azime, până în a douăzeci și una zi a lunii, seara.

19. Șapte zile să nu se găsească dospeală în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ceea ce este dospit, chiar acel suflet va fi stârpit din adunarea lui Israel, fie el dintre străini, fie născut în țară.

20. Să nu mâncați nimic dospit; în toate locuințele voastre să mâncați azime.

21. Atunci Moise a trimis după toți bătrânii lui Israel și le-a spus: Alegeți și luați-vă un miel conform familiilor voastre și înjunghiați paștele.

22. Și să luați un mănunchi de isop și înmuiați-l în sângele care este în strachină și loviți pragul de sus și cei doi ușori cu sângele care este în strachină; și niciunul din voi să nu iasă la intrarea casei sale până dimineața.

23. Pentru că DOMNUL va trece să lovească egiptenii; și când vede sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușori, DOMNUL va trece peste ușă și nu va permite nimicitorului să intre în casele voastre să lovească.

24. Și să țineți acest lucru ca rânduială pentru tine și pentru fiii tăi pentru totdeauna.

25. Și se va întâmpla, când veți fi venit în țara pe care DOMNUL v-o va da, conform cu ce a promis, că veți ține acest serviciu.

26. Și se va întâmpla, când fiii voștri vă vor spune: Ce înseamnă acest serviciu pentru voi?

27. Că voi veți spune: Acesta este sacrificiul paștelui DOMNULUI, care a trecut peste casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit egiptenii și a eliberat casele noastre. Și poporul a plecat capul și s-a închinat.

28. Și copiii lui Israel au plecat și au făcut așa cum DOMNUL poruncise lui Moise și Aaron, astfel au făcut ei.

29. Și s-a întâmplat, că la miezul nopții, DOMNUL a lovit tot întâiul născut în țara Egiptului, de la întâiul născut al Faraonului, care ședea pe tronul lui, până la întâiul născut al celui captiv care era în închisoare, și tot întâiul născut al vitelor.

30. Și Faraon s-a sculat noaptea, el și toți servitorii săi și toți egiptenii; și a fost un mare strigăt în Egipt, pentru că nu a fost casă unde să nu fie un mort.

31. Și el a trimis după Moise și Aaron noaptea și a spus: Ridicați-vă și ieșiți din poporul meu, deopotrivă voi și copiii lui Israel; și mergeți, serviți pe DOMNUL, așa cum ați spus.

32. De asemenea luați turmele voastre și cirezile voastre, așa cum ați spus; și plecați; și de asemenea binecuvântați-mă.

33. Și egiptenii erau stăruitori asupra poporului, ca să îi trimită afară din țară în grabă; căci spuneau: Noi toți vom muri.

34. Și oamenii au luat aluatul lor înainte ca acesta să fie dospit, covețile lor fiind legate în hainele lor pe umerii lor.

35. Și copiii lui Israel au făcut conform cuvântului lui Moise; și au luat de la egipteni bijuterii de argint și bijuterii de aur și haine;

36. Și DOMNUL a dat poporului favoare înaintea ochilor egiptenilor, așa că le-au împrumutat astfel de lucruri precum au cerut. Și au prădat pe egipteni.

37. Și copiii lui Israel au călătorit de la Ramses la Sucot, în jur de șase sute de mii, pe jos, care erau bărbați, în afară de copii.

38. Și o mulțime amestecată s-a urcat de asemenea împreună cu ei; și turme și cirezi, chiar foarte multe vite.

39. Și au copt turte nedospite din aluatul pe care l-au scos din Egipt, căci acesta nu era dospit, pentru că au fost aruncați afară din Egipt și nu puteau întârzia, nici nu și-au pregătit merinde.

40. Și locuirea temporară a copiilor lui Israel, care au locuit în Egipt, a fost de patru sute și treizeci de ani.

41. Și s-a întâmplat la sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, în chiar aceeași zi s-a întâmplat, că toate oștirile DOMNULUI au ieșit din țara Egiptului.

42. Aceasta este o noapte de ținut pentru DOMNUL pentru scoaterea lor din țara Egiptului; aceasta este acea noapte a DOMNULUI pentru a fi ținută de toți copiii lui Israel în generațiile lor.

43. Și DOMNUL le-a spus lui Moise și lui Aaron: Aceasta este rânduiala paștelui: Niciun străin nu va mânca din ea;

44. Dar servitorul fiecăruia care este cumpărat cu bani, după ce l-ai circumcis, atunci va mânca din ea.

45. Un locuitor temporar și un servitor angajat nu vor mânca din ea.

46. Într-o singură casă va fi ea mâncată; să nu aduci nimic din acea carne afară din casă; nici să nu îi zdrobiți vreun os.

47. Toată adunarea lui Israel să o țină.

48. Și când un străin va locui temporar cu tine și vei ține paștele DOMNULUI, toți cei ai lui de parte bărbătească să fie circumciși și apoi lasă-l să se apropie și să o țină; și va fi ca unul ce este născut în țară: pentru că niciunul necircumcis nu va mânca din ea.

49. O singură lege va fi pentru cel născut în țară și pentru străinul ce locuiește temporar printre voi.

50. Astfel au făcut toți copiii lui Israel; precum DOMNUL poruncise lui Moise și Aaron, așa au făcut.

51. Și s-a întâmplat, în chiar aceeași zi, că DOMNUL a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului conform armatelor lor.