Exodul 14 BVA

1. Apoi Iahve i-a zis lui Moise:

2. „Spune-le israelienilor să se întoarcă și să își stabilească tabăra lângă Pi-Hahirot, între Migdol și mare, vizavi de Baal-Țefon. Să vă organizați tabăra lângă mare, în fața acestei localități.

3. Faraonul va zice despre israelieni: «Rătăcesc fără niciun scop prin zonă; și deșertul i-a prins în capcana lui.»

4. Eu voi împietri inima faraonului. Atunci el îi va urmări. Dar din tot ce se va întâmpla cu faraonul și cu armata lui, Eu voi obține glorie. Și egiptenii vor recunoaște astfel că Eu sunt Iahve!” Evreii au făcut exact cum li se spusese.

5. Când a fost anunțat regele egiptean că poporul (evreu) a fugit, faraonul și slujitorii lui s-au răzgândit cu privire la israelieni. Atunci au zis: „Cum am acceptat noi să îl lăsăm pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?”

6. Faraon și-a pregătit carul și a plecat împreună cu armata lui.

7. A luat cele șase sute de care speciale (de luptă) și toate celelalte care ale Egiptului. Fiecare corp de armată avea comandantul lui.

8. Iahve a împietrit inima faraonului, regele Egiptului. Și astfel, acesta a început să îi urmărească pe israelieni. În acest timp, israelienii își continuau curajoși deplasarea.

9. Egiptenii i-au urmărit împreună cu toți caii și cu toate carele faraonului care formau armata acestuia. I-au ajuns tocmai când își stabiliseră tabăra aproape de mare, lângă Pi-Hahirot, în dreptul localității Baal-Țefon.

10. Faraonul se apropia. Israelienii au privit (înapoi) și văzut că egiptenii veneau în forță spre ei. Atunci le-a fost frică și au început să strige spre Iahve.

11. Apoi i-au zis lui Moise: „De ce ne-ai adus să murim în deșert? Oare nu (mai) erau (suficiente) morminte în Egipt? Ce ne-ai făcut după ce ne-ai scos din această țară?

12. Nu îți (amintești cum) spuneam noi când încă eram în Egipt să ne lași să lucrăm (ca sclavi) pentru egipteni? Ar fi fost mult mai bine pentru noi să fim sclavii egiptenilor decât să murim în deșert!”

13. Dar Moise a zis poporului: „Curaj! Stați pe loc; și veți vedea eliberarea pe care v-o va oferi astăzi Iahve; pentru că pe acești egipteni care au venit acum până aici, nu îi veți mai vedea niciodată!

14. Iahve se va lupta pentru voi. Trebuie doar să tăceți!”

15. Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „De ce strigi (disperat) spre Mine? Spune poporului să meargă înainte.

16. Să îți ridici toiagul și să îți întinzi mâna cu el spre mare. Atunci apele ei se vor despărți; și israelienii vor trece prin mijlocul mării ca pe un teren (care a fost mereu) fără apă.

17. Apoi voi împietri inimile egiptenilor care vor veni după ei. Și astfel voi obține glorie din tot ce se va întâmpla cu faraonul și cu întreaga lui armată formată din care și din călăreți.

18. Egiptenii Mă vor glorifica atunci când vor vedea ce se va întâmpla cu faraonul lor și cu armata lui formată din care și din călăreți; și (cei care vor rămâne în țară,) vor recunoaște că Eu sunt Iahve.”

19. Îngerul lui Iahve care mergea înaintea taberei lui Israel, și-a schimbat locul și a stat în spatele israelienilor. Astfel, stâlpul de nor și-a schimbat locul; și a trecut din față, în spatele lor.

20. El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Noaptea, norul era întunecos pe o parte și luminos pe cealaltă. Astfel, în timpul nopții, cele două tabere nu s-au apropiat una de cealaltă.

21. Apoi Moise și-a întins mâna spre mare. Iahve a făcut să vină un mare vânt dinspre Est. El a suflat pe mare; și astfel, apele acesteia s-au despărțit, făcând o zonă uscată din aceea care fusese acoperită inițial de apele mării.

22. Israelienii au trecut prin mijlocul mării ca pe un teren (care ar fi fost) permanent uscat. Apele se făcuseră (ca un) zid în dreapta și în stânga lor.

23. Egiptenii i-au urmărit; și toți caii faraonului, toate carele și toți călăreții lui au intrat după ei în mare.

24. Spre dimineață, privind din stâlpul de foc și din acel nor spre armata egiptenilor, Iahve a produs dezordine între cei care o formau.

25. El a făcut să le iasă roțile de la care. Atunci egiptenii au constatat că deplasarea devenise dificilă. Ei au zis: „Să renunțăm la urmărirea lui Israel și să fugim înapoi; pentru că Iahve se luptă pentru ei împotriva Egiptului!”

26. Atunci Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare; și apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele și peste călăreții lor!”

27. Moise și-a întins mâna spre mare; și până dimineața, marea și-a revenit la starea ei inițială. În timp ce egiptenii fugeau de apele ei care reveneau, Iahve i-a aruncat cu forță în mijlocul mării.

28. Apele care s-au întors, au acoperit carele, călăreții și toată armata faraonului care venise după israelieni în mijlocul mării. Nici măcar unul nu a supraviețuit!

29. Dar israelienii au mers prin mijlocul mării ca pe un teren permanent uscat, în timp ce apele se făcuseră zid în dreapta și în stânga lor.

30. Așa l-a salvat Iahve pe Israel în acea zi de egipteni. Israelienii i-au văzut pe egipteni zăcând morți pe malul mării…

31. Ei au văzut cât de spectaculos acționase Iahve împotriva egiptenilor. Atunci poporul s-a temut de Iahve și a crezut în El și în sclavul Său numit Moise.