Exodul 15 VBRC2020

1. Atunci Moise și fiii lui Israél au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis: „Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit. Cal și călăreț în mare i-a aruncat.

2. Puterea mea și cântarea mea este Domnul și el a fost mântuirea mea: acesta este Dumnezeul meu: pe el îl voi lăuda; [El este] Dumnezeul tatălui meu: pe el îl voi preaînălța.

3. Domnul este un războinic: Domnul este numele lui.

4. Carele lui Faraón și cei puternici ai lui le-a aruncat în mare; cei aleși lui s-au afundat în Marea Roșie.

5. Adâncurile i-au acoperit, s-au cufundat în adânc ca o piatră.

6. Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat prin putere; dreapta ta, Doamne, l-a doborât pe dușman.

7. Prin mărimea maiestății tale l-ai distrus pe cel care s-a ridicat împotriva ta, ți-ai dezlănțuit mânia și l-ai mistuit ca pe paie.

8. La suflarea nărilor tale, s-au ridicat apele, au stat talazurile ca un zid și s-au închegat adâncurile în inima mării.

9. Dușmanul zicea: «Voi urmări, voi ajunge, voi împărți prada și-mi voi îndestula sufletul de el. Îmi voi scoate sabia și-i va moșteni mâna mea!».

10. Tu ai suflat cu suflarea ta: l-a acoperit marea; s-au scufundat ca plumbul în apele profunde.

11. Cine este ca tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca tine, minunat în sfințenie, înfricoșător, care săvârșești fapte minunate?

12. Ți-ai întins dreapta și i-a înghițit pământul.

13. Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta pe care l-ai răscumpărat; l-ai condus cu puterea ta spre lăcașul sfințeniei tale.

14. Au auzit popoarele și s-au cutremurat; groaza i-a cuprins pe locuitorii din Filisteea.

15. Atunci s-au îngrozit căpeteniile din Edóm, pe puternicii din Moáb i-a cuprins tremurul; s-au înmuiat toți locuitorii din Canaán.

16. Au căzut peste ei frica și groaza; de măreția brațului tău, au încremenit ca piatra până când a trecut poporul tău, Doamne! Până când a trecut poporul acesta pe care l-ai dobândit.

17. Tu îi vei duce și-i vei sădi pe muntele moștenirii tale, locul în care locuiești, pe care l-ai făcut tu, Doamne, un sanctuar, Doamne, pe care l-au întemeiat mâinile tale!

18. Domnul va domni în veci și pentru totdeauna”.

19. Căci caii lui Faraón, carele și călăreții lui au intrat în mare și Domnul a făcut să se întoarcă peste ei apele mării; fiii lui Israél au mers pe uscat prin mijlocul mării.

20. Míriam, profetesa, sora lui Aaròn, a luat în mână tamburina și toate femeile au ieșit după ea cu tamburine și dansuri.

21. Míriam intona în fața lor: „Cântați Domnului, căci cu mărire s-a preamărit; cal și călăreț în mare i-a aruncat”.

22. Moise l-a luat pe Israél de la Marea Roșie și au ieșit în pustiul Șur. Au mers trei zile prin pustiu și n-au găsit apă.

23. Au ajuns la Mára și n-au putut să bea apă din Mára, pentru că era amară. De aceea i s-a pus numele Mára.

24. Poporul a murmurat împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?”.

25. [Moise] a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat un lemn. El l-a aruncat în apă și apa s-a îndulcit. Acolo i-a dat o hotărâre și o judecată și acolo l-a pus la încercare.

26. El a zis: „Dacă într-adevăr vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău și vei face ceea ce este drept înaintea lui, dacă îți vei pleca urechea la poruncile lui și vei ține toate hotărârile lui, nu voi pune asupra ta niciuna din bolile pe care le-am pus asupra Egiptului; căci eu sunt Domnul care te vindecă”.

27. Au ajuns la Elím și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Și-au așezat tabăra acolo, lângă ape.