Exodul 15 VDCL

1. Atunci Moise și copiii lui Israel au cântat această cântare Domnului și au vorbit zicând: Voi cânta Domnului, căci a biruit în chip slăvit. A aruncat în mare pe cal și pe călărețul lui.

2. Domnul este tăria mea și cântarea mea. Și el a fost mântuirea mea. Acesta este Dumnezeul meu și‐l voi lăuda; Dumnezeul tatălui meu și‐l voi înălța.

3. Domnul este războinic, numele său este Domnul.

4. Carele lui Faraon și oastea lui le‐a aruncat în mare și fruntașii lui aleși au fost afundați în Marea Roșie.

5. Adâncurile i‐au acoperit, s‐au pogorât în adâncimi ca o piatră.

6. Dreapta ta, Doamne, este slăvită în putere; dreapta ta, Doamne, a sfărâmat în bucăți pe vrăjmaș.

7. Și în mărimea măreției tale ai zdrobit pe cei ce s‐au ridicat împotriva ta. Ai trimis mânia ta: îi mistuie ca pe pleavă.

8. Și la suflarea nărilor tale apele s‐au îngrămădit, șivoaiele s‐au ridicat zid. Adâncurile s‐au închegat în inima mării.

9. Vrăjmașul zicea: Voi urmări, voi ajunge, voi împărți prada, mi se va sătura sufletul de ei. Îmi voi trage sabia, mâna mea îi va stârpi.

10. Tu ai suflat cu suflarea ta; i‐a acoperit marea. S‐au afundat ca plumbul în apele mărețe.

11. Cine este ca tine, Doamne, între dumnezei? Cine este ca tine slăvit în sfințenie, înfricoșat în laude, făcător de minuni?

12. Ți‐ai întins dreapta, pământul i‐a înghițit.

13. Prin îndurarea ta ai dus poporul pe care l‐ai răscumpărat, l‐ai călăuzit prin puterea ta până la locuința sfințeniei tale.

14. Popoarele au auzit, au tremurat; a apucat groaza pe locuitorii Filistiei.

15. Atunci domnitorii Edomului au încremenit, cutremurul a apucat pe puternicii Moabului; toți locuitorii Canaanului sunt topiți.

16. Frica și groaza au căzut peste ei. De mărimea brațului tău au ajuns muți ca o piatră până a trecut poporul tău, Doamne; până a trecut poporul pe care ți l‐ai dobândit.

17. Tu îi vei duce și îi vei sădi pe muntele moștenirii tale, locul pe care l‐ai făcut, locuința ta, Doamne, locașul sfințit, Stăpâne, pe care mâinile tale l‐au așezat.

18. Domnul va împărăți în veci de veci.

19. Căci caii lui Faraon cu carele sale și cu călăreții săi au intrat în mare și Domnul a adus înapoi apele mării peste ei și copiii lui Israel au umblat pe uscat prin mijlocul mării.

20. Și Maria, prorocița, sora lui Aaron, a luat un timpan în mâna sa și toate femeile au ieșit după ea cu timpane și cu jocuri.

21. Și Maria le‐a răspuns: Cântați Domnului, căci a biruit în chip măreț, a aruncat în mare pe cal și pe călărețul lui.

22. Și Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie și au ieșit în pustia Șur. Și trei zile au umblat prin pustie și n‐au găsit apă.

23. Și au venit la Mara și n‐au putut să bea apele din Mara, căci erau amare; de aceea i s‐a pus numele Mara.

24. Și poporul a cârtit împotriva lui Moise zicând: Ce vom bea?

25. Și el a strigat către Domnul și Domnul i‐a arătat un lemn și l‐a aruncat în ape și apele s‐au făcut dulci. Acolo i‐a dat un așezământ și o judecată și acolo i‐a încercat.

26. Și a zis: Dacă vei asculta cu tot dinadinsul de cuvântul Domnului Dumnezeului tău și vei face ce este drept în ochii lui și‐ți vei pleca urechea la poruncile lui și vei păzi toate așezămintele lui, nu voi pune peste tine niciuna din bolile pe care le‐am pus peste Egipt; căci eu sunt Domnul care te vindecă.

27. Și au venit la Elim și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici; și au tăbărât acolo lângă ape.