Exodul 16 VDCL

1. Și au pornit din Elim și toată adunarea copiilor lui Israel a venit în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieșirea lor din țara Egiptului.

2. Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron în pustie.

3. Și copiii lui Israel le‐au zis: De am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine de ne săturam; căci ne‐ați adus în pustia aceasta ca să omorâți toată obștea aceasta cu foame.

4. Și Domnul a zis lui Moise: Iată, voi face să vă ploaie pâine din ceruri și poporul să iasă și să adune o porție pentru ziua aceea în fiecare zi, ca să‐i încerc dacă vor umbla în legea mea sau nu.

5. Și va fi așa: în ziua a șasea vor pregăti ce vor fi adus și va fi îndoit mai mult decât ce vor aduna zilnic.

6. Și Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: Deseară veți cunoaște că Domnul v‐a scos din țara Egiptului.

7. Și mâine veți vedea slava Domnului, căci a auzit cârtirile voastre împotriva Domnului. Și ce suntem noi de cârtiți împotriva noastră?

8. Și Moise a zis: Așa va fi când Domnul vă va da seara carne să mâncați și dimineața pâine să vă săturați pentru că Domnul a auzit cârtirile voastre cu care cârtiți împotriva lui; și ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului.

9. Și Moise a vorbit lui Aaron: Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: Apropiați‐vă înaintea Domnului, căci a auzit cârtirile voastre.

10. Și a fost așa: pe când vorbea Aaron la toată adunarea copiilor lui Israel, s‐au uitat spre pustie și iată slava Domnului s‐a arătat în nor.

11. Și Domnul a vorbit lui Moise zicând:

12. Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Vorbește‐le zicând: Între amândouă serile veți mânca voi carne și dimineața vă veți sătura de pâine și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

13. Și a fost așa: seara au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața era rouă împrejurul taberei.

14. Și s‐a ridicat roua care era, și iată pe fața pustiei ceva mărunt, grăunțos, mărunt ca bruma pe pământ.

15. Și copiii lui Israel au văzut și au zis unul către altul: Ce este aceasta? Căci nu știau ce era. Și Moise le‐a zis: Aceasta este pâinea pe care v‐a dat‐o Domnul spre mâncare.

16. Acesta este cuvântul pe care l‐a poruncit Domnul: Strângeți din ea fiecare după cât poate mânca, un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; să luați fiecare pentru cei ce sunt în cortul său.

17. Și copiii lui Israel au făcut așa și au adunat unul mult, altul puțin.

18. Și au măsurat cu omerul și cel ce strânsese mult n‐a avut prea mult și cel ce strânsese puțin n‐a avut lipsă; strânseseră fiecare după cât mânca.

19. Și Moise le‐a zis: Nimeni să nu lase din ea până dimineața.

20. Dar n‐au ascultat de Moise și unii au lăsat din ea până dimineața și a făcut viermi și s‐a împuțit. Și Moise s‐a mâniat pe ei.

21. Și au strâns în fiecare dimineață fiecare după cât mânca. Și la căldura soarelui se topea.

22. Și a fost așa: în ziua a șasea au strâns pâine îndoit, două omere de cap. Și toți mai marii adunării au venit și au spus lui Moise.

23. Și el le‐a zis: Aceasta este ce a zis Domnul: Mâine este odihna, sabatul sfânt pentru Domnul. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și strângeți‐vă tot ce prisosește ca să fie păstrat până dimineață.

24. Și au strâns‐o până dimineața, cum poruncise Moise, și nu s‐a împuțit, nici n‐a fost vreun vierme în ea.

25. Și Moise a zis: Mâncați‐o astăzi, căci astăzi este sabatul Domnului; astăzi n‐o veți afla pe câmp.

26. Șase zile s‐o strângeți, dar în ziua a șaptea este sabatul, nu va fi în el.

27. Și a fost așa: în ziua a șaptea unii din popor au ieșit să adune și n‐au găsit.

28. Și Domnul a zis lui Moise: Până când nu vreți voi să păziți poruncile mele și legile mele?

29. Vedeți că Domnul v‐a dat Sabatul, pentru aceea vă dă în ziua a șasea pâine pentru două zile. Fiecare să rămână la locul său; nimeni să nu iasă din locul său în ziua a șaptea.

30. Și poporul s‐a odihnit în ziua a șaptea.

31. Și casa lui Israel i‐a pus numele mana. Și era ca sămânța de coriandru alb și gustul ei era ca turta cu miere.

32. Și Moise a zis: Acesta este cuvântul pe care l‐a poruncit Domnul: Umpleți un omer din ea ca să fie păstrat pentru neamurile voastre, ca să vadă pâinea pe care v‐am dat‐o s‐o mâncați în pustie după ce v‐am scos din țara Egiptului.

33. Și Moise a zis lui Aaron: Ia un urcior și pune în el un omer plin de mană și așază‐o înaintea Domnului ca să fie păstrată pentru neamurile voastre.

34. Așa cum poruncise Domnul lui Moise, Aaron a pus‐o înaintea mărturiei ca să fie păstrată.

35. Și copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până au intrat în țara locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul țării Canaanului.

36. Iar un omer este a zecea parte din efă.