Exodul 18 VBRC2020

1. Iétro, preotul din Madián, socrul lui Moise, a auzit tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise și pentru Israél, poporul său: că Domnul îl scosese pe Israél din Egipt.

2. Iétro, socrul lui Moise, a luat-o pe Sefóra, soția lui Moise, după ce fusese trimisă acasă.

3. I-a luat și pe cei doi fii ai ei, dintre care unul se numea Gherșóm, căci spusese: „Străin am fost într-o țară străină”,

4. iar celălalt se numea Eliezér, căci „Dumnezeul tatălui meu mi-a venit în ajutor și m-a scăpat de sabia lui Faraón”.

5. Iétro, socrul lui Moise, a venit cu fiii acestuia și cu soția lui la Moise în pustiu, acolo unde își așezase tăbăra, la muntele lui Dumnezeu.

6. I-a trimis vorbă lui Moise: „Eu, socrul tău Iétro, vin la tine cu soția ta și cu cei doi fii ai ei care sunt cu ea”.

7. Moise a ieșit să-l întâmpine pe socrul său, s-a plecat înaintea lui și l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cort.

8. Moise i-a povestit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraón și împotriva Egiptului de dragul lui Israél, toate necazurile care i-au ajuns pe drum și cum i-a eliberat Domnul.

9. S-a bucurat Iétro pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israél eliberându-l din mâna egipténilor.

10. Iétro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, care v-a eliberat din mâna egipténilor și din mâna lui Faraón, el, care a eliberat poporul din mâna egipténilor!

11. Acum știu că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii; asta s-a arătat când [egipténii] s-au purtat cu aroganță împotriva alor săi”.

12. Iétro, socrul lui Moise, a adus o ardere de tot și sacrificii lui Dumnezeu. Aaròn și toți bătrânii lui Israél au venit să stea la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

13. A doua zi, Moise s-a așezat să judece poporul; poporul a stat înaintea lui Moise de dimineață până seara.

14. Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor și a zis: „Ce faci tu cu poporul? De ce șezi tu singur și tot poporul stă înaintea ta de dimineață până seara?”.

15. Moise i-a răspuns socrului său: „Pentru că poporul vine la mine ca să ceară sfat de la Dumnezeu.

16. Când se iscă vreo pricină între ei, vin la mine; eu judec între unul și altul și le fac cunoscute hotărârile lui Dumnezeu și legile lui”.

17. Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.

18. Vă veți epuiza și tu, și poporul acesta care este cu tine; pentru că lucrarea este prea grea pentru tine și nu o vei putea face singur.

19. Acum, ascultă glasul meu; îți voi da un sfat și Dumnezeu să fie cu tine! Stai tu, pentru popor, înaintea lui Dumnezeu și du tu nevoile lor înaintea lui Dumnezeu!

20. Învață-i hotărârile și legile și fă-le cunoscută calea pe care trebuie să umble și lucrurile pe care trebuie să le facă!”.

21. Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, care urăsc lăcomia! Pune-i căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece!

22. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile mici să le judece ei înșiși! Astfel îți vei ușura povara, căci o vor purta și ei împreună cu tine.

23. Dacă vei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față lucrurilor și tot poporul acesta va ajunge în pace la locul lui”.

24. Moise a ascultat cuvântul socrului său și a făcut tot ce i-a spus el.

25. Moise a ales oameni destoinici din tot Israélul și i-a pus capi peste popor: căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece.

26. Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înșiși.

27. Apoi Moise i-a dat drumul socrului său, iar el s-a dus în țara lui.