Exodul 25 BIV2014

1. Pe Moise, l-a chemat, la El, Domnul și-a zis: „Lui Israel,

2. Să-i spui: „Un dar să-Mi pregătiți”, Iar darul, voi o să-l primiți. O să-l luați de la oricine Are să-l deie, pentru Mine, Cu largă inimă. Deci iată,

3. Ce dare trebuie-adunată: Argint și aur să luați, Aramă să mai adunați;

4. Materii colorate-apoi, Va trebui să strângeți voi – Vor fi albastre, purpurii, Dar fi-vor și cărămizii. Din păr de capră s-aibă fire Pânza, dar vreau și in subțire;

5. Piei de berbeci să adunați, Vopsite-n roșu; să luați Piei de vițel de mare-apoi. Lemn de salcâm să primiți voi,

6. Și untdelemn ce-i folosit Doar pentru sfeșnic. Negreșit, Și mirodenii trebuiesc – Din cele ce se folosesc Pentru al ungerii ulei. De-asemeni, trebuie să iei Tămâie-apoi, mirositoare;

7. Onix să iei și pietre care Doar la efod (sau umerar) Le folosești, și la pieptar.

8. Un sfânt locaș, să-Mi faci apoi, Căci locui-voi între voi.

9. Așa precum veți fi văzut – Căci vă arăt – vreau, ca făcut Să fie cortul Domnului, Cu vasele ce-s ale lui.”

10. „Din lemnul de salcâm apoi, Chivot doresc să faceți voi. El o să aibă, ca lungime, Doi coți jumate; în lățime Și-n înălțime mai apoi, De-un cot jumate-l faceți voi.

11. Chivotul fi-va poleit Cu aur, când va fi sfârșit; Să-l poleiți pe exterior Și, tot la fel, pe interior. Cu un chenar de aur pur, Să-l încadrați, jur împrejur.

12. Patru verigi vor fi turnate, Din aur, care, așezate Vor fi în colțurile lui.

13. Să-i faci apoi, chivotului, Drugi de salcâm. Să-i poleiești Cu aur, după ce-i sfârșești.

14. Drugii vor trebui luați Și prin verigi, apoi, băgați – Prin cele care-au fost turnate, Din aur și-apoi așezate Pe marginea chivotului – Servind pentru transportul lui.

15. Drugi-n verigile acele Vor rămânea – nu-i scoți din ele.

16. Iată că Eu îți voi da ție – Pentru chivot – o mărturie. Această mărturie dată, În el, trebuie așezată.

17. Să-i faci capac chivotului. Se va chema capacul lui „Al ispășirii”. Să-l lucrezi Din aur pur și să-l așezi, Acoperiș, chivotului. Iată care-i măsura lui: Doi coți jumate în lungime, Și-un cot jumate în lățime.

18. Apoi, din aurul bătut, Mai trebuie ceva făcut: Doi heruvimi să modelați, Și pe capac să-i așezați.

19. Unu-ntr-un capăt va fi pus; Altul, la capătul opus. Aceștia, terminați fiind, Au să apară ca ieșind De pe capacul ispășirii.

20. Ei se vor arăta privirii, Cu aripile-acoperind Capacul, fața lor fiind, Către acesta, îndreptată.

21. Vei pune mărturia dată De Mine, în chivotu-acel Și-așezi capacul, peste el.

22. Acolo, te-ntâlnești cu Mine – Acolo voi veni la tine. De pe capacul încadrat De heruvimi – capac chemat „Al ispășirii” – pus apoi, Peste chivotu-n care voi Veți ține a Mea mărturie, Porunci îți voi transmite, ție; Iar tu ai să le-aduci astfel, Copiilor lui Israel.”

23. „Să faci, apoi, cum te îndemn: O masă, să durezi, din lemn, Iar lemnul, de salcâm să fie; Măsurile ți le spun ție: Doi coți să aibă în lungime, Un cot jumate înălțime, Iar ca lățime, Eu socot, Să fie numai de un cot.

24. Când masa ai s-o isprăvești, Cu aur să o poleiești. Să îi mai faci, jur împrejur, Chenar apoi, din aur pur.

25. Mesei – în jur – pervaz să-i pui; De-o palmă, e lățimea lui. Pervazului – din aur pur – Chenar să-i faci, jur împrejur.

26. Patru verigi să faci, turnate Din aur, care, așezate Vor fi în colțurile ei.

27. Drugii de lemn, apoi, îi iei Și prin verigi ai să îi treci, Și-i vei lăsa acolo. Deci, Lângă pervaz, ai să așezi Verigile, și deplasezi Masa, cu drugii ce-s făcuți Anume, prin verigi trecuți.

28. Drugii, din lemn să îi ciopliți, Cu aur să-i acoperiți, Și folosiți drugii acei, Ca să mutați masa, cu ei.

29. Va trebui să faceți voi, Cățui și farfurii apoi; Cești și potire, să-ncropiți. Toate o să le folosiți La jertfele de băutură Și fi-va, a lor lucrătură, Făcută în aur curat.

30. Pe masă, veți fi așezat Pâini, pentru punere-nainte. Aceste pâini – să țineți minte – Pe masă se vor fi aflat, ‘Nainte-Mi puse, ne-ncetat.”

31. „Din aurul curat, apoi, Un sfeșnic să îmi faceți voi. Va fi, din aurul bătut, Dintr-o bucată – tot – făcut. Piciorul și cu fusul lui, Potirele sfeșnicului, Cu gămălii și flori lucrate – Dintr-o bucată – vor fi toate.

32. Și șase brațe va avea Pe laturi. Ele vor ședea Tot câte trei: trei vor fi puse Pe-o latură, având opuse, Pe celelalte trei apoi.

33. Pe brațele din sfeșnic, voi Veți așeza – pe fiecare – Câte-un potir, în chip de floare. Floarea, ca de migdal să fie, Și-n vârf să aibă gămălie.

34. Pe fus, sfeșnicul va avea Patru potire-asemenea. Ca floarea de migdal să fie, Și-n vârf să aibă gămălie.

35. Pe cele șase brațe, care Din sfeșnic ies – sub fiecare – Pusă va trebui să fie, Acolo, câte-o gămălie.

36. Cu brațul – din acea bucată – Va trebui a fi lucrată Și gămălia lui. Făcut, Numai din aurul bătut, Totul va fi. Aur curat, Veți folosi, neîncetat.

37. Și șapte candele apoi, Va trebui să faceți voi. De-asupra, ele să se-așeze, În față, ca să lumineze.

38. Să faceți cenușările, Să faceți și mucările, Numai din aurul curat.

39. Deci, un talant va fi luat – De aur – iar apoi, din el, Veți face sfeșnicul acel, Uneltele sfeșnicului Și tot ce-i aparține lui.

40. Totul va trebui făcut, Asemeni chipului văzut Pe munte, unde te-am chemat Și unde ți l-am arătat.”