Exodul 31 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

2. „Eu l-am ales pe Bețalel; Fiul lui Uri este el, Și al lui Hur. Precum se știe, Din a lui Iuda seminție Coboară acest om; iar Eu

3. Am pus Duhul lui Dumnezeu, În el, și astfel înzestrat, Înțelepciune-a căpătat, Pricepere și iscusință. A dobândit mare știință, Lucrări putând să făurească.

4. I-am dat puteri să născocească Lucruri adânci, meșteșugite, Care apoi, închipuite Pot fi în aur sau aramă, Sau în argint, de bună seamă.

5. Sapă în pietre-n chip și fel, Și poate să le lege, el. Lucrează lemnul cum îi place, Și felurite lucrări face.

6. Acum i-am dat și-un ajutor: Pe-al lui Ahisamac fecior; Oholiab, el e numit – Din al lui Dan neam e venit. La toți cei cari s-au arătat Că iscusiți sunt, Eu le-am dat Pricepere și, negreșit, Vor face ce ți-am poruncit.

7. Vor face cortul întâlnirii, Apoi capacul ispășirii Peste chivotul cel chemat „Al mărturiei” așezat, Și-uneltele ce-s rânduite, La cort, spre a fi folosite;

8. Masa, uneltele din jur; Și sfeșnicul de aur pur, Cu tot tacâmul ce se cere; Altarul pentru tămâiere,

9. Altarul arderii de tot, Cu ale lui scule cu tot; Ligheanul cu piciorul lui;

10. Veșmintele preotului: Cele de slujbă, și veșminte Pentru Aron, care sunt sfinte; Veșminte pentru fiii lui Aflați în slujba Domnului, Cari sunt veșminte preoțești;

11. Uleiul ce îl folosești La ungere; tămâia care Trebuie-a fi mirositoare Și e pentru locașul sfânt. Aceste toate câte sânt, Ei le vor face, negreșit, Așa precum ți-am poruncit.”

12. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

13. „Copiilor lui Israel, Să le vorbești în acest fel: „Să nu-ndrăznească nimenea A Îmi nesocoti, cumva, Sabatele! Când au să vină, Să nu cumva să nu se țină Aste Sabate, ale Mele! Un semn urmează a fi ele, Aflat de-acuma, între noi – Deci între Mine și-ntre voi, Și între cei ce au să fie Urmași ai voștri, pe vecie. Prin semnu-acesta, pe pământ, Veți ști cum că Eu Domnul sânt – Acela care vă sfințesc.

14. De-aceea, Eu vă poruncesc: Țineți Sabate, câte sânt, Ca pe ceva ce este sfânt! Cine îl calcă, negreșit, Cu moartea fi-va pedepsit.

15. Ai șase zile să muncești Și lucrul să ți-l isprăvești. A șaptea zi când va să vie, Cu toții trebuie să știe Cum că Sabatul a sosit Și orice lucru oprit. Sabatu-i ziua de odihnă – E ziua-n care capeți tihnă – Căci este ziua minunată Cari Domnului îi e-nchinată. Acel ce îndrăzneală are Să săvârșească vreo lucrare Când e Sabatul, negreșit, Cu moarte fi-va pedepsit.

16. Fiii lui Israel, mereu, Vor respecta Sabatul Meu – Urmașii lor, asemenea. Sabatul Meu îl vor avea Cu ei, ca pe un legământ Care e veșnic pe pământ.

17. Un semn este acest Sabat, Cari între Mine-i așezat Și între-ai lui Israel fii – Veșnic e acest semn, să știi! Căci șase zile a muncit Domnul, atunci când a zidit Cerul, pământu-acesta mare. Când a sfârșit astă lucrare, A șaptea zi, Domnul a stat: S-a odihnit și-a răsuflat.”

18. Domnul, cu Moise, când vorbea, Pe muntele Sinai ședea. Când a sfârșit de cuvântat, Table de piatră, El i-a dat, Lui Moise. Două au fost ele. S-a scris, pe tablele acele, Cu degetul lui Dumnezeu, Pentru ca astfel, tot mereu, Bine păstrate, să se ție, Spre a servi drept mărturie.