Exodul 33 NTR

1. Domnul i-a zis lui Moise: „Pleacă din locul acesta împreună cu poporul pe care l-ai scos din țara Egiptului și du-te spre țara pe care le-am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov că o voi da urmașilor lor.

2. Voi trimite un Înger înaintea ta și îi voi alunga pe canaaniți, pe amoriți, pe hitiți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți.

3. Du-te, deci, spre țara în care curge lapte și miere. Dar Eu nu voi merge împreună cu tine, ca să nu te nimicesc pe drum, căci ești un popor încăpățânat“.

4. Când poporul a auzit aceste cuvinte aspre, a bocit și niciun om nu și-a pus podoabele pe el.

5. Căci Domnul îi zisese lui Moise: „Spune-le fiilor lui Israel: «Voi sunteți un popor încăpățânat. Dacă aș veni în mijlocul tău chiar și numai pentru o clipă, te-aș nimici. Și acum, dă-ți jos podoabele de pe tine! Mă voi gândi ce voi face cu tine»“.

6. Astfel, fiii lui Israel și-au scos podoabele de pe ei, la muntele Horeb.

7. Moise luase un cort și îl întinsese în afara taberei, la depărtare. El l-a numit „cortul întâlnirii“. Oricine-L căuta pe Domnul ieșea la „cortul întâlnirii“, în afara taberei.

8. Când Moise se ducea la cort, tot poporul se ridica în picioare și fiecare stătea la intrarea cortului său, urmărindu-l cu privirea pe Moise până când acesta intra în cort.

9. Când Moise intra în cort, stâlpul de nor cobora și se oprea la intrarea cortului, iar Domnul vorbea cu Moise.

10. Când vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, tot poporul se ridica și se pleca cu fața la pământ, fiecare la intrarea cortului său.

11. Domnul vorbea cu Moise față în față, așa cum vorbește un om cu prietenul său. Apoi Moise se întorcea în tabără. Însă tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu părăsea cortul.

12. Moise I-a zis Domnului: ‒ Vezi, Tu îmi zici: „Condu poporul acesta!“, dar nu-mi faci cunoscut pe cine vei trimite cu mine, deși mi-ai zis: „Te cunosc pe nume și ai găsit bunăvoință înaintea Mea“.

13. Acum, Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, descoperă-mi căile Tale, ca să Te cunosc și să continui să găsesc bunăvoință înaintea Ta. Vezi că națiunea aceasta este poporul Tău.

14. El i-a răspuns: ‒ Însăși Prezența Mea va merge și îți voi da odihnă.

15. Moise I-a zis: ‒ Dacă nu va merge Însăși Prezența Ta, nu ne lua de aici!

16. Cum se va ști atunci că eu și poporul Tău am găsit bunăvoință înaintea Ta? Oare nu când mergi Tu cu noi, astfel încât eu și poporul Tău să fim deosebiți de orice alt popor de pe fața pământului?

17. Domnul i-a răspuns lui Moise: ‒ Voi face și ceea ce tocmai ai cerut, căci ai găsit bunăvoință înaintea Mea și te cunosc pe nume.

18. Moise I-a zis: ‒ Te rog, arată-mi gloria Ta.

19. El i-a răspuns: ‒ Voi face să treacă prin fața ta toată bunătatea Mea și voi proclama înaintea ta Numele de „Domnul“. Eu voi fi binevoitor cu cel ce vreau să fiu binevoitor și voi avea milă de cel ce vreau să am milă.

20. Apoi a zis: ‒ Fața însă nu Mi-o poți vedea, căci omul nu poate să Mă vadă și să mai trăiască.

21. Domnul a zis: ‒ Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.

22. Și când va trece gloria Mea, te voi pune într-o cavernă a stâncii și te voi acoperi cu palma Mea în timp ce voi trece.

23. Apoi Îmi voi retrage mâna și Mă vei vedea din spate. Fața Mea însă nu poate fi văzută.