Exodul 36 BIV2014

1. Ales a fost, deci, Bețalel – Oholiab era cu el, Cu toți bărbații dovediți Că-s pricepuți și iscusiți – Să facă toate câte sânt Cerute, la locașul sfânt, Așa precum a poruncit Domnul. De-aceea, au primit Duhul ce le-a permis s-adune Pricepere și-nțelepciune.

2. Moise-a chemat pe Bețalel Și pe Oholiab, la el. De-asemenea, au fost poftiți Și toți bărbații iscusiți, În care, Domnul – cum a spus – Duh de pricepere a pus. Aceștia, pe lângă știință, Aveau și multă sârguință, Pentru lucrarea Domnului.

3. Prinoasele poporului, Ei, de la Moise, le-au luat Și de muncit s-au apucat De-ndată, la locașul sfânt Și la lucrările ce-i sânt De trebuință, ca astfel, Să fie pus în slujbă, el. Chiar dacă lucrul a-nceput, Oamenii, încă, au făcut – De bunăvoie – fiecare, Pentru a Domnului lucrare, Daruri, pe care le duceau La Moise, unde le lăsau.

4. Atunci, bărbații iscusiți – Care lucrau, deja, zoriți, Pentru locașul sfânt – s-au dus,

5. Până la Moise, și i-au spus: „Iată, mereu, poporul vine Cu-al său prinos, aici, la tine. Acum însă, noi am văzut Că darurile-au întrecut, Cu mult mai mult, pe cele care Ne trebuiau, pentru lucrare.”

6. Moise, atunci, oameni a pus, Care în tabără s-au dus Și au strigat, ca nimenea Să nu mai vină și să dea Daruri pentru locașul sfânt, Căci ele-acum, destule sânt. Nimeni – femeie sau bărbat – Prinos, de-atunci, nu a mai dat, Iar darurile s-au oprit,

7. Pentru că tot ce s-a primit Era de-ajuns, spre-a fi făcute Lucrările – ba și-ntrecute Au fost cele ce s-au primit, Față de ce a trebuit.

8. Apoi, bărbații iscusiți – De lucrători mulți însoțiți – S-au apucat și au făcut Cortul, așa cum s-a cerut. Pentru a fi alcătuit, Zece covoare-au folosit. Erau din fir de in urzite – Din in subțire – și vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu;

9. Și douăzeci și opt de coți, În lung, era, dacă socoți, Doar un covor, iar măsurat, Era de patru coți, de lat. La fel erau, ca lucrătură, Toate, având astă măsură.

10. Cinci s-au luat, ca să se pună – Cum se ceruse – împreună. Cele rămase-au fost întinse Și toate împreună prinse.

11. Pe-mpreunarea de covoare, Făcut-au niște cheutoare, Care, pe ultimul, erau Albastre, precum se cereau.

12. La cel dintâi covor, cincizeci De cheutori făcură deci. De-asemenea, covorului De la sfârșitul rândului Din cea de-a doua-mpreunare, Erau cincizeci de cheutoare. Ele urmau, apoi, să stea Una în fața alteia, Să poată a fi potrivite.

13. Din aur, fost-au făurite Cincizeci de copci; apoi, cu ele, S-au prins covoarele acele Și astfel, cortul, la sfârșit, Drept un întreg, s-a dovedit.

14. Din păr de capră mai apoi, Au mai făcut covoare noi Și cortul l-au acoperit Cu ele. Ei au pregătit Doar unsprezece care sânt Bune de acoperământ,

15. Iar un covor avea-n lungime Treizeci de coți și în lățime, Coți, numai patru el avea – Toate erau asemenea.

16. Doar cinci covoare-au fost luate Și împreună-apoi legate. Pe cele șase, la sfârșit, Ei le-au legat deosebit.

17. Apoi, la prima-mpreunare Ce au făcut-o din covoare, Cincizeci de cheutori au pus, La margine, precum s-a spus. La fel, a doua-mpreunare Avea cincizeci de cheutoare.

18. Au mai făcut – de bună seamă – Cincizeci de copcii din aramă, Care au fost, apoi, trecute Prin cheutorile făcute, Împreunând, deasupra lui, Acoperișul cortului, Iar el – când toate s-au făcut – Ca un întreg a apărut.

19. Învelitori au fost făcute Și peste-acoperiș trecute. Prima învelitoare deci, Era din piele de berbeci, Iar după ce a fost croită, În roșu, fost-a ea vopsită. Din piele de vițel de mare, Era a doua-nvelitoare.

20. Lemn de salcâm s-a folosit, Când scândurile s-au cioplit, Pentru-a fi puse, fiecare, La cort apoi, stând în picioare.

21. O scândură avea-n lungime Doar zece coți, iar în lățime Era de-un cot și jumătate. Toate, la fel, au fost lucrate.

22. Două urechi, ce-au fost unite, Erau, pe scânduri, țintuite. Toate, la fel, au fost lucrate,

23. Iar douăzeci au fost luate, La cort și puse – cum se cere – Pe latura ce-i cu vedere Spre miazăzi. Apoi, sub ele

24. Au pus – sub scândurile-acele – Picioare de argint, pe care, Se așezară fiecare – Tot câte două, potrivite Urechilor ce-au fost gătite.

25. Astfel de scânduri fost-au deci, Puse apoi, tot douăzeci, În partea cortului ce vine La miazănoapte. Spre-a se ține,

26. Aveau patruzeci de picioare – Tot două pentru fiecare, Tot din argint. Apoi s-au pus,

27. În latura dinspre apus, Doar șase scânduri, cortului, Făcând astfel, spatele lui.

28. Scânduri, tot câte două-aduse, În unghiuri fost-au apoi puse,

29. Fiind în colțuri așezate. Ele-mpreună-au fost legate – Tot câte două – începând De jos și-n urmă ajungând Strânse a fi, într-un cerc, sus, Exact așa precum s-a spus. La fel, erau făcute ele.

30. Astfel, din scândurile-acele, Doar opt au trebuit lucrate, Iar șaisprezece sunt, de toate, Picioarele de-argint, pe care Se așezară fiecare – Căci scândurile-acestea au Două picioare, pe cari stau.

31. După al Domnului îndemn, Ei au făcut cinci drugi de lemn. Salcâmul fost-a folosit, Când drugi-aceia s-au cioplit. Ei, pentru-o latură, erau, A cortului, și trebuiau

32. Încă cinci drugi, apoi, lucrați, Care să fie așezați Pe altă parte-a cortului. Cinci drugi avea spatele lui – Deci drugi-aceștia cinci s-au pus Pe latura dinspre apus, În spatele scândurilor.

33. Drugul de la mijlocul lor Făcut a fost să se întindă, Pe toate ca să le cuprindă, De la un capăt începând, La celălalt cap ajungând.

34. Ei, scândurile, le-au stropit Cu aur și au poleit, Cu aur, drugii. Fiecare, Dintre verigile prin care Drugii aceia se treceau, Lucrate-n aur pur erau.

35. Apoi făcură o perdea, Cari trei culori avea, în ea: Albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu. Din in subțire, răsucit, Ea s-a făcut și, zugrăvit, Pe fețe, heruvimi avea – Întocmai precum se cerea – Căci ei au trebuit să fie Lucrați cu mare măiestrie.

36. Din lemnul de salcâm, apoi, S-au mai cioplit patru stâlpi noi. Stâlpii acești, proaspăt ciopliți, Cu aur fost-au poleiți. Cârlige-n aur le-au lucrat, Iar din argint le-au mai turnat, În urmă, și patru picioare – Deci unu pentru fiecare. Perdeaua, când a fost adusă, Pe stâlpi-aceia fost-a pusă.

37. Altă perdea a fost făcută, La ușa cortului. Țesută Era-n albastru, purpuriu, Precum și în cărămiziu. Ea, la gherghef, a fost cusută, Și-a trebuit a fi făcută Din in subțire, răsucit.

38. Cinci stâlpi făcut-au, la sfârșit, Pentru perdea, iar vârful lor – Cel de deasupra stâlpilor – Cârligele de agățat, Și bețele pentru legat, Cu aur fost-au poleite, De-ndată ce au fost sfârșite. Au mai făcut – de bună seamă – Și cinci picioare de aramă.