Exodul 38 BIV2014

1. Așa precum i s-a cerut, Un alt altar a mai făcut. Și pe acesta, negreșit, Tot din salcâm, el l-a cioplit. Cinci coți avut-a în lungime Și tot atâția în lățime. La arderea de tot servea Și-n înălțime, el avea Numai trei coți, fiind cioplit În patru muchii, negreșit.

2. În colțuri, i-a făcut și coarne Și-a pus, aramă, să se toarne, Peste altar. Coarnele-acele Alcătuite au fost ele, Cu-altaru-acela-ntreg, de-odată, Fiind, cu el, dintr-o bucată.

3. A făurit, pentru altar, Apoi, unelte. Așadar, Făcut-a oale ca să poată, Din el, cenușa să o scoată. Lopeți, ligheane – toate noi – A trebuit a face-apoi; Și furculițe-au trebuit, Tigăi – care s-au folosit Pentru cărbuni – de-asemenea. Astfel, acel altar avea Toate uneltele cerute, Cari din aramă-au fost făcute.

4. În urmă, pentru-acel altar, A mai făcut și un grătar, Ca o rețea. De bună seamă, Și-acesta fost-a din aramă. Sub streașina altarului, Era locul grătarului. Pân’ la jumate, înălțat – De jos – a fost el, așezat.

5. Patru verigi, a mai adus – Tot din aramă – și le-a pus În colțuri dar, grătarului, Fiind pentru mutarea lui.

6. Drugi de salcâm a mai cioplit Și cu aramă i-a stropit.

7. Drugii acești au fost luați Și, prin verigi, au fost băgați, Pe laturile-altarului, Fiind pentru mutarea lui. Altarul fost-a întocmit Din scânduri, care s-au cioplit. Aramă-avea – pe exterior – Și era gol, în interior.

8. A mai făcut, pentru spălat, Și un lighean, ce l-a lucrat Numai din tablă de aramă. Piciorul său, de bună seamă, Tot din aramă l-a-ncropit. Drept material, a folosit, Atuncea, la facerea lor, Oglinzile femeilor.

9. La cort, o curte i-a durat, Cari iată cum a arătat: Din in subțire, răsucit – Întâi – o pânză, a urzit, Care – după ce s-a întins – Latura curții a cuprins, Din miazăzi. Pânza avea

10. O sută coți și se ținea Pe douăzeci de stâlpi ciopliți Din lemn, la rând, înșiruiți. Făcut-a, pentru fiecare Stâlp, un picior apoi, pe care Acesta fost-a așezat. Acel picior a fost turnat Doar din aramă, și-i știut Că douăzeci, el a făcut. Apoi, argint s-a folosit, Căci meșterul a făurit Din el, picioare, stâlpilor, Și-asemeni și bețele lor, Care erau de legătură.

11. La fel era, ca și măsură, Latura curții ce venea Spre miazănoapte. Astfel ea, Din in subțire, răsucit, A fost făcută, negreșit. Pe douăzeci de stâlpi a stat, Iar coți, o sută-a măsurat. Picioarele, de bună seamă, Au fost făcute din aramă. Argint apoi, s-a folosit, Căci trebuit-a făurit, Din el, cârlige, stâlpilor Și-asemeni și bețele lor, Care au fost de legătură.

12. O altă pânză – ca măsură, Numai cincizeci de coți avea – Pe zece stâlpi, urma să stea. Zece picioare au avut Cei zece stâlpi ce s-au făcut. Gardul acela a fost pus Pe latura dinspre apus. Argintul s-a mai folosit Căci trebuit-a făurit, Din el, cârlige, stâlpilor Și-asemenea bețele lor.

13. În partea de la răsărit, Mai trebuia adăugit, La cei cincizeci de coți pe care Partea de la apus îi are, Două aripi ce-n plus erau, Iar coți, treizeci, ele aveau.

14. Aripa trebuia să fie De cincisprezece coți – se știe. Din pânză era însăilată Aceasta, și-a fost așezată Apoi, pe trei stâlpi, pentru care, Făcutu-s-au și trei picioare.

15. A doua aripă, și ea, A fost făcută-asemenea, Căci trebuia – precum se știe – De cincisprezece coți să fie. Din in subțire-a fost lucrată, Și, pe trei stâlpi, sta așezată, Iar trei picioare, stâlpilor, Li s-au făcut, la baza lor.

16. Deci, pânzele ce-mprejmuiau Curtea, numai din in erau.

17. Stâlpii aveau – de bună seamă – Numai picioare de aramă. Cârligele, bețele toate, Erau doar din argint lucrate, Iar vârfurile ce le-aveau, De-asemeni, din argint erau.

18. Curtea, o poartă, a avut, Și iată cum ea s-a făcut: Era din pânză însăilată Și la gherghef a fost lucrată. Pânza fusese – negreșit – Din in subțire, răsucit. Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu, Apoi, a trebuit vopsită. Lungimea i-a fost stabilită, La douăzeci de coți. În lat, Numai cinci coți a numărat.

19. Cei patru stâlpi care-o țineau, Pe câte un picior stăteau. Ele erau – de bună seamă – Alcătuite din aramă. Cârligele, bețele toate, Erau doar din argint lucrate; Și vârfurile ce le-aveau Stâlpii, tot din argint, erau.

20. Apoi, țărușii cortului Și toți țărușii curții lui, Tot din aramă s-au făcut, Așa precum a fost cerut.

21. Iată dar, cum s-a socotit Tot ceea ce s-a cheltuit, Pentru locașul cortului Și pentru lucrurile lui – Iar socoteala s-a făcut Pentru că Moise a cerut. De bunul mers, la socotit, S-a ocupat neamul Levit, Avându-l supraveghetor Mereu, pe-al lui Aron fecior – El, Itamar, a fost numit.

22. Tot ceea ce i-a poruncit Domnul, lui Moise, când i-a dat Legile Lui, a fost lucrat Apoi, de către Bețalel – Fiul lui Uri, este el Și al lui Hur, iar după neam, Era din al lui Iuda ram.

23. El l-a avut ca ajutor, Pe-al lui Ahisamac fecior – Oholiab – cari, cum se știe, Din Dan era, ca seminție. Pe Bețalel, l-a ajutat Căci era meșter la săpat În pietre, dar și la cioplit – Și-anume-n chip meșteșugit; Și la gherghef l-a ajutat, Unde materii a lucrat, Vopsite în cărămiziu, Albastru și în purpuriu – În lucrul său, a folosit Și in subțire, răsucit.

24. Tot aurul, care s-a dat – Din care-apoi a fost lucrat Locașul sfânt – s-a socotit Și în talanți s-a prețuit La douăzeci și nouă deci, Plus șapte sute și treizeci De sicli, după cel pe care Numai locașul sfânt îl are.

25. Apoi, argintul folosit La lucru, fost-a socotit. Argintul strâns, de adunare – Care-a ieșit la numărare – O sută de talanți avea, O mie sicli-asemenea, Și șaptesute și cincizeci Și încă cinci – ei fost-au deci, Luați după siclul pe care Numai locașul sfânt îl are.

26. Jumate siclu revenea – După cel care-l folosea Sfântul locaș – pe fiecare Persoană prinsă-n numărare, De douăzeci de ani în sus, Exact așa cum Domnu-a spus. Dintre ai lui Israel fii, Sunt șase sute și trei mii Și încă cinci sute cincizeci Prinși în numărătoare. Deci, Jumate siclu s-a luat De la cei cari s-au numărat.

27. Talanți, o sută-a prețuit Argintul ce s-a folosit Pentru a se turna picioare, Pe cari, locașul sfânt, le are. Talanți, o sută, s-au luat, Picioare-o sută s-au turnat – Deci un talant s-a folosit, Când un picior s-a făurit.

28. Mia de sicli adunată, La care-a fost adăugată Suma ce rămăsese – deci Cei șapte sute și cincizeci Și cinci de sicli – trebuia Pentru a făuri, din ea, Doar vârfurile stâlpilor, Cârligele, bețele lor.

29. Arama care se primea, La șaptezeci talanți suia, La care s-a adăugat Și sicli ce s-au numărat: Aceștia, două mii, au fost Și patru sute. Al lor rost

30. Era, pentru a fi lucrate Picioarele ce-s așezate La ușa cortului chemat „Al întâlnirii”; s-a lucrat, Cu ei, apoi, și la altar, Precum și la al său grătar Și la uneltele cu care Se împlinea a lui lucrare.

31. Tot din aramă, s-au turnat Picioarele pe care-au stat Toți stâlpii ce s-au folosit La poarta curții, negreșit. Apoi, țărușii cortului – Și toți țărușii curții lui – Au fost turnați – de bună seamă – Cum s-a cerut, tot din aramă.