Exodul 4 VDCL

1. Și Moise a răspuns și a zis: Dar iată nu mă vor crede, nici nu vor asculta de glasul meu, căci vor zice: Nu ți s‐a arătat Domnul.

2. Și Domnul i‐a zis: Ce este în mâna ta? Și el a zis: Un toiag.

3. Și el a zis: Aruncă‐l pe pământ. Și l‐a aruncat pe pământ și s‐a făcut șarpe și Moise a fugit dinaintea lui.

4. Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți mâna și apucă‐l de coadă. (Și și‐a întins mâna și l‐a apucat și s‐a făcut toiag în mâna sa).

5. Ca să creadă că Domnul Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov ți s‐a arătat.

6. Și Domnul i‐a mai zis: Vâră‐ți acum mâna în sân. Și și‐a vârît mâna în sân și a scos‐o și iată mâna sa era leproasă ca zăpada.

7. Și a zis: Vâră‐ți iarăși mâna în sân. (Și și‐a vârît iarăși mâna în sân și a scos‐o afară din sân și iată se făcuse iarăși ca și carnea lui).

8. Și va fi așa: dacă nu te vor crede, nici nu vor asculta de glasul semnului dintâiu, vor crede glasul semnului al doilea.

9. Și va fi așa: dacă nu vor crede nici aceste două semne, nici nu vor asculta de glasul tău, vei lua din apa râului și vei turna pe uscat și apa pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe uscat.

10. Și Moise a zis Domnului: Rogu‐mă, Doamne, eu nu sunt bărbat de vorbe, nici mai înainte, nici de când vorbești tu robului tău, căci sunt greoi la gură și greoi la limbă.

11. Și Domnul i‐a zis: Cine a făcut omului gură sau cine face mut sau surd sau văzând sau orb? Nu eu, Domnul?

12. Deci mergi și eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să vorbești.

13. Și el a zis: Rogu‐te, Doamne, trimite prin mâna celui pe care‐l vei trimite.

14. Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Moise și i‐a zis: Nu este oare Aaron Levitul fratele tău? Știu că el vorbește bine și iată îți și iese în întâmpinare și când te va vedea se va bucura în inima sa.

15. Și vei vorbi cu el și vei pune cuvintele în gura lui și eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce veți face.

16. Și el va vorbi în locul tău către popor și va fi așa: el îți va fi gură și tu îi vei fi Dumnezeu.

17. Și vei lua în mâna ta toiagul acesta cu care vei face semnele.

18. Și Moise a mers și s‐a întors la Ietro, socrul său, și i‐a zis: Rogu‐te, lasă‐mă să merg și să mă întorc la frații mei care sunt în Egipt să văd dacă mai trăiesc. Și Ietro a zis lui Moise: Mergi în pace.

19. Și Domnul a zis lui Moise în Madian: Mergi, întoarce‐te în Egipt, căci toți acei oameni care căutau viața ta au murit.

20. Și Moise a luat pe nevasta sa și pe fiii săi și i‐a încălecat pe măgar și s‐a întors în țara Egiptului. Și Moise a luat toiagul lui Dumnezeu în mâna sa.

21. Și Domnul a zis lui Moise: Mergând și întorcându‐te în Egipt, vezi toate minunile pe care le‐am pus în mâna ta și să le faci înaintea lui Faraon. Și eu îi voi învârtoșa inima și nu va lăsa pe popor să meargă.

22. Și vei zice lui Faraon: Așa zice Domnul: Israel este fiul meu, cel întâi născut al meu.

23. Și îți zic: Lasă pe fiul meu să meargă să‐mi slujească. Și dacă nu vei voi să‐l lași, iată voi ucide pe fiul tău, pe cel întâi‐născut al tău.

24. Și a fost așa: pe cale în locul de găzduire Domnul l‐a întâmpinat și a căutat să‐l omoare.

25. Atunci Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului său și l‐a aruncat la picioarele lui și a zis: Soț de sânge tu îmi ești cu adevărat!

26. Și l‐a lăsat să meargă. Atunci ea a zis: Soț de sânge! din pricina tăierii împrejur.

27. Și Domnul a zis lui Aaron: Ieși în întâmpinarea lui Moise în pustie. Și a mers și l‐a întâmpinat în muntele lui Dumnezeu și l‐a sărutat.

28. Și Moise a spus lui Aaron toate cuvintele Domnului care‐l trimisese și toate semnele pe care i le poruncise.

29. Și Moise și Aaron au mers și au strâns pe toți bătrânii copiilor lui Israel.

30. Și Aaron le‐a vorbit toate cuvintele pe care le vorbise lui Moise Domnul și a făcut semnele înaintea ochilor poporului.

31. Și poporul a crezut. Și au auzit că Domnul cercetase pe copiii lui Israel și că le văzuse întristarea și și‐au plecat capetele și s‐au închinat.