Exodul 7 BIV2014

1. Domnul a zis: „Iată că Eu Te fac pe tine, Dumnezeu, Pentru cel cari e-nscăunat Peste Egipt ca împărat. Deci tu ești Dumnezeul său, Și-Aron va fi prorocul tău.

2. Tot ceea ce porunci-voi, Vei spune lui Aron apoi. El va vorbi-mpăratului, Ca din țara Egiptului, Să-i lase, pe-ai lui Israel Copii, să plece. Însă el

3. Nu-i va lăsa, căci Eu voiesc – Lui Faraon – să-i împietresc Inima-n zilele acele. Minunile, semnele Mele, Atunci au să se înmulțească.

4. Dar Faraon n-o să voiască Să vă asculte. Astfel, Eu Îmi voi întinde brațul Meu, Peste Egipt. Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor Și din robia grea și-amară, Atuncea îl voi scoate-afară, Prin ale Mele brațe tari, Cu judecăți aspre și mari.

5. Când mâna am să Mi-o întind, Peste Egipt, și am să-l prind, Pe al lui Israel popor Ca să îl scot din țara lor, Toți Egiptenii au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”

6. Moise și-Aron au împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit.

7. Optzeci de ani, Moise-a făcut Și de optzeci și trei, trecut Era Aron, când au primit Poruncă, de-au mers și-au vorbit Cu Faraonul cel aflat, Peste Egipt, încoronat.

8. Domnul, lui Moise și Aron,

9. Le spuse: „Dacă Faraon Va zice: „Faceți o minune!”, Tu, lui Aron, așa-i vei spune: „Să iei toiagul meu atunci, Și la pământ să îl arunci, În fața Faraonului. Toiagul, înaintea lui, În șarpe fi-va prefăcut.”

10. Cei doi s-au dus și au făcut, În fața Faraonului, După porunca Domnului: Aron, toiagul, l-a luat Și la pământ l-a aruncat, Sub ochii Faraonului, Precum și a slugilor lui, Și-n șarpe el s-a prefăcut.

11. Dar Faraon când a văzut Lucrul acesta, a chemat Pe înțelepți, cari s-au aflat La el, fiindu-i slujitori, Și pe ai țării vrăjitori. Ei au făcut, prin vraja lor, La fel, în fața tuturor.

12. Toiegele și-au aruncat, Iar ele-n șerpi s-au preschimbat. Însă toiagul lui Aron, Uimitu-l-a pe Faraon, Căci el, îndată, negreșit, Pe celelalte le-a-nghițit.

13. Degeaba, însă, a văzut El, semnele ce s-au făcut, Căci inima și-a împietrit Și să asculte, n-a voit, De Moise și Aron; făcuse – În ăst fel – precum Domnul spuse.

14. Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Vezi? Faraon și-a împietrit, Acuma, inima. Astfel, Nu-l va lăsa pe Israel, Să iasă dar, din țara lui.

15. Te duci pe malul râului, Mâine, în zori, de dimineață. Îi ieși, lui Faraon, în față Și ai toiagul pregătit.

16. Iată cum trebuie vorbit, Cu Faraon. La râu, când vine, Vei zice: „M-a trimis la tine, Acum, Domnul Evreilor – Cel care-I Dumnezeul lor – Ca să îți spun: „Scoate afară, Pe-al Meu popor, din a ta țară. Lasă-l să meargă în pustie, Unde o să-Mi slujească Mie! Până acum, n-ai ascultat Poruncile ce ți le-am dat.”

17. Așa vorbește Dumnezeu: „Astăzi vei ști că Domn sunt Eu! Toiagul, am să-l repezesc Și-n apa râului lovesc Apoi, cu el. În sânge, ea Se va preface. Vei vedea!

18. Se-mpute apa râului Și au să piară peștii lui, Iar Egiptenii au să fie, De greață prinși, când au să vie Ca să bea apă-nsângerată.”

19. Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, Te duci și lui Aron îi spui, Ca peste-ale Egiptului Ape, toiagul să-și întindă. Astfel, el are să cuprindă, Cu-a lui putere, apa toată, Oriunde ea este aflată: În bălți, în iazuri sau în râu, Precum și în orice pârâu. De sânge-astfel, va fi cuprins Tot al Egiptului întins. Cu sânge doar, va fi umplut Oricare vas ce e făcut Din lemn sau piatră, negreșit.”

20. Moise și-Aron au împlinit Totul, așa cum Domnu-a spus. Aron, cu-al său toiag, s-a dus La râu, lovind apele lui Sub ochii Faraonului, Precum și-ai slujitorilor Care erau în jurul lor. De sânge, apa s-a-nroșit,

21. Iar pești-ndată au pierit. Râu-ncepuse să se-mpută, Nemaiputând a fi băută Apa ce se afla în el. În tot Egiptu-a fost la fel, Căci ale sale ape, toate, În sânge fost-au preschimbate.

22. Dar vrăjitorii au făcut La fel, prin vrăji. Când a văzut Că și ai săi au săvârșit Astfel de lucruri, și-a-mpietrit, Din nou, inima, Faraon Și iar, de Moise și Aron – Cum Domnu-a zis – n-a ascultat.

23. Acasă, el s-a înturnat, Dar ce-a văzut și ce s-a spus, La inimă, tot nu și-a pus.

24. Toți Egiptenii au săpat Fântâni și apă-au căutat, Căci apa care-n râu curgea, Nu mai puteau ca să o bea.

25. O săptămână a trecut După ce-n sânge s-a făcut Râul pe care l-a lovit Domnul, așa cum a vorbit.