Exodul 8 VBRC2020

1. Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaròn: «Întinde-ți mâna cu toiagul peste râuri, peste canale și peste bălți și fă să se urce broaștele peste țara Egiptului!»”.

2. Aaròn și-a întins mâna peste apele Egiptului și s-au urcat broaștele și au acoperit țara Egiptului.

3. Dar și magii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au făcut să se urce broaște peste țara Egiptului.

4. Faraón i-a chemat pe Moise și pe Aaròn și le-a zis: „Rugați-vă Domnului ca să îndepărteze broaștele de la mine și de la poporul meu; iar eu voi lăsa poporul [să plece] ca să aducă jertfă Domnului!”.

5. Moise i-a zis lui Faraón: „Hotărăște când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să nimicească broaștele de la tine și din casele tale și să rămână numai în Fluviu!”.

6. El i-a zis: „Mâine”. [Moise] a zis: „Fie după cuvântul tău, ca să știi că nu este nimeni ca Domnul Dumnezeul nostru!

7. Broaștele se vor întoarce de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; numai în Fluviu vor mai rămâne”.

8. Moise și Aaròn au ieșit de la Faraón. Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele pe care le adusese asupra lui Faraón.

9. Domnul a făcut după cuvântul lui Moise; au murit broaștele de prin case, de prin curți și de pe câmpii.

10. Și le-au adunat grămezi-grămezi și țara s-a umplut de miros urât.

11. Faraón a văzut că i s-a dat răgaz și și-a împietrit inima și n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.

12. Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaròn: «Întinde-ți toiagul și lovește praful pământului și va deveni tânțari în toată țara Egiptului!»!”.

13. Așa au făcut. Aaròn și-a întins mâna cu toiagul lui și a lovit țărâna pământului și s-au ivit țânțari pe oameni și pe animale. Toată țărâna pământului a devenit țânțari în toată țara Egiptului.

14. Dar și magii au încercat să facă la fel prin vrăjitoriile lor și să aducă țânțari, dar n-au putut. Și au fost țânțari pe oameni și pe animale.

15. Magii i-au zis lui Faraón: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!”. Dar s-a împietrit inima lui Faraón și n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.

16. Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață și stai înaintea lui Faraón! Și, iată, când va ieși la apă, să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!.

17. Pentru că, dacă nu vei lăsa poporul meu [să plece], iată, eu voi trimite tăuni împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale! Și se vor umple de tăuni casele egipténilor și pământul pe care sunt ei.

18. Și în ziua aceea voi deosebi ținutul Goșén, unde stă poporul meu: acolo nu vor fi tăuni, pentru ca să cunoști că eu, Domnul, sunt în mijlocul țării.

19. Voi pune să fie deosebire între poporul meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâine› »”.

20. Domnul a făcut așa. Au venit o mulțime de tăuni în casa lui Faraón și în casa slujitorilor lui și în toată țara Egiptului. Și țara a fost distrusă de tăuni.

21. Faraón i-a chemat pe Moise și pe Aaròn și le-a zis: „Mergeți și aduceți jertfă Dumnezeului vostru [aici] în țară!”.

22. Moise a răspuns: „Nu este stabilit să facem așa, căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt un lucru abominábil pentru egipténi. Și dacă vom aduce sub ochii lor jertfe, care sunt un lucru abominábil pentru egipténi, nu ne vor bate ei oare cu pietre?

23. Vom merge cale de trei zile în pustiu și acolo vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va spune”.

24. Faraón a zis: „Eu vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustiu; numai să nu vă îndepărtați prea mult mergând! Rugați-vă pentru mine!”.

25. Moise a zis: „Iată, eu voi ieși de la tine și mă voi ruga Domnului. Și mâine el va îndepărta tăunii de la Faraón, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Numai să nu ne mai înșele Faraón nelăsând poporul să plece ca să aducă jertfă Domnului”.

26. Moise a ieșit de la Faraón și s-a rugat Domnului.

27. Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat tăunii de la Faraón, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Nu a mai rămas niciunul.

28. Dar Faraón și-a împietrit inima și de data aceasta și n-a lăsat poporul [să plece].