Exodul 8 VDCL

1. Și Domnul a zis lui Moise: Intră la Faraon și zi‐i: Așa zice Domnul: Lasă pe poporul meu să meargă să‐mi slujească.

2. Și dacă nu vei voi să‐l lași să meargă, iată voi bate cu broaște toate hotarele tale.

3. Și râul va foi de broaște și se vor sui și vor intra în casa ta și în odaia ta de dormit și pe patul tău și în casa robilor tăi și printre poporul tău și în cuptoarele tale și în covețele tale.

4. Și broaștele se vor sui peste tine și peste poporul tău și peste toți robii tăi.

5. Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți mâna cu toiagul tău asupra râurilor și asupra șivoaielor și asupra bălților și fă să se suie broaște peste țara Egiptului.

6. Și Aaron și‐a întins mâna peste apele Egiptului și broaștele s‐au suit și au acoperit țara Egiptului.

7. Și ghicitorii au făcut la fel cu fermecătoriile lor și au făcut să se suie broaște peste țara Egiptului.

8. Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Rugați‐vă Domnului să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa pe popor să meargă și vor jertfi Domnului.

9. Și Moise a zis lui Faraon: Ai slava aceasta asupra mea! Pe ce vreme să mă rog pentru tine și pentru robii tăi și pentru poporul tău ca să curețe broaștele de la tine și de la casele tale; vor rămânea numai în râu.

10. Și el a zis: Pe mâine. Și el a zis: După cuvântul tău! ca să cunoști că nu este niciunul ca Domnul Dumnezeul nostru.

11. Și broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale și de la robii tăi și de la poporul tău: vor mai rămânea numai în râu.

12. Și Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a strigat către Domnul pentru broaștele pe care le pusese peste Faraon.

13. Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise. Și broaștele au murit în case, în curți și în câmpuri.

14. Și le‐au strâns împreună în grămezi și țara s‐a împuțit.

15. Și Faraon a văzut că avea răgaz și și‐a învârtoșat inima și n‐a ascultat de ei, după cum zisese Domnul.

16. Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți toiagul și lovește țărâna pământului și se va preface în păduchi în toată țara Egiptului.

17. Și au făcut așa. Și Aaron și‐a întins mâna cu toiagul său și a lovit țărâna pământului și s‐a prefăcut în păduchi asupra oamenilor și asupra dobitoacelor; toată țărâna pământului s‐a prefăcut în păduchi în toată țara Egiptului.

18. Și ghicitorii au făcut la fel cu fermecătoriile lor ca să scoată păduchi, dar n‐au putut. Și păduchii au fost asupra oamenilor și asupra dobitoacelor.

19. Și ghicitorii au zis lui Faraon: Acesta este degetul lui Dumnezeu! Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și nu i‐a ascultat, după cum zisese Domnul.

20. Și Domnul a zis lui Moise: Scoală‐te dis de dimineață și stai înaintea lui Faraon. Iată va ieși la apă și‐i vei zice: Așa zice Domnul: Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească!

21. Căci dacă nu vei lăsa pe poporul meu să meargă, iată voi trimite musca otrăvitoare peste tine și peste robii tăi și peste poporul tău și în casele tale și casele egiptenilor se vor umplea de musca otrăvitoare precum și pământul pe care sunt ei.

22. Și voi deosebi în ziua aceea ținutul Gosen, în care stă poporul meu, ca să nu fie muște otrăvitoare acolo; ca să cunoști că eu, Domnul, sunt în mijlocul țării.

23. Și voi pune o despărțire între poporul meu și poporul tău. Mâine va fi acest semn.

24. Și Domnul a făcut așa și muștele au intrat mulțime în casa lui Faraon și în casele robilor săi și în toată țara Egiptului; țara s‐a prăpădit de musca otrăvitoare.

25. Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Mergeți, jertfiți Dumnezeului vostru în țară!

26. Și Moise a zis: Nu se cuvine să facem așa; căci am jertfi Domnului Dumnezeului nostru urâciunea egiptenilor; iată, vom jertfi urâciunea egiptenilor înaintea ochilor lor și nu ne vor ucide ei oare cu pietre?

27. Vom merge cale de trei zile în pustie și vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru cum ne va porunci.

28. Și Faraon a zis: Vă voi lăsa să mergeți ca să jertfiți Domnului Dumnezeului vostru în pustie; numai nu mergeți foarte departe. Rugați‐vă pentru mine.

29. Și Moise a zis: Iată ies de la tine și mă voi ruga Domnului și mâine se vor depărta muștele de la Faraon și de la robii lui și de la poporul lui. Numai să nu ne mai înșele Faraon nelăsând pe popor să meargă ca să jertfească Domnului.

30. Și Moise a ieșit de la Faraon și s‐a rugat Domnului.

31. Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat muștele de la Faraon, de la robii săi și de la poporul său; n‐a rămas una.

32. Și Faraon și‐a învârtoșat inima și de astă dată și n‐a lăsat pe popor să meargă.