Exodul 9 BVA

1. Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon și spune-i: «(Dumne)zeul evreilor care se numește Iahve îți zice: ‘Permite poporului Meu să plece ca să Mi se închine.

2. Dacă nu îi vei permite să plece și îl vei opri din nou,

3. mâna lui Iahve va lovi vitele de pe câmp cu o boală contagioasă gravă. Ea va afecta caii, măgarii, cămilele, cirezile și turmele.

4. Dar Iahve va face distincție între vitele lui Israel și vitele Egiptului; și astfel, nimic din ce este al israelienilor nu va muri.’

5. Iahve a stabilit un timp și a spus că mâine va face să se întâmple acest lucru în țară!»”

6. În următoarea zi, Iahve a făcut așa cum spusese: toate vitele egiptenilor au murit; dar niciuna dintre vitele israelienilor nu a murit.

7. Faraonul a trimis pe cineva (să verifice); și a aflat că nu murise niciuna dintre vitele israelienilor. Dar inima faraonului s-a împietrit; și nici de această dată nu a permis poporului (evreu) să plece.

8. Iahve le-a vorbit din nou lui Moise și lui Aaron, zicându-le: „Umpleți-vă mâinile cu cenușă din cuptor. Moise să o arunce în aer înaintea faraonului.

9. Ea se va transforma într-un praf fin peste toată suprafața Egiptului; și va determina în toată țara, atât pe oameni cât și pe animale, apariția unor bube care vor produce infecție.”

10. Ei au luat cenușă din cuptor și s-au prezentat înaintea faraonului. Moise a aruncat-o spre cer; și ea a produs bube cu infecție pe oameni și pe animale.

11. Vrăjitorii nu au putut veni să se prezinte în fața lui Moise din cauza bubelor; pentru că acestea erau și pe ei, așa cum se întâmplase cu toți egiptenii.

12. Dar Iahve i-a împietrit inima faraonului; și acesta nu le-a aprobat cererea (de plecare din țară), exact cum îi spusese El lui Moise.

13. Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Scoală-te dimineață devreme, du-te înaintea faraonului și spune-i: «(Dumne)zeul evreilor care se numește Iahve, îți zice: ‘Permite poporului Meu să plece ca să Mi se închine;

14. pentru că de această dată Îmi voi trimite toate dezastrele împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău – ca să știi că nu este nimeni ca Mine pe întregul pământ.

15. Dacă Mi-aș fi întins mâna și te-aș fi lovit pe tine împreună cu poporul tău printr-o epidemie, ai fi dispărut de pe pământ.

16. Dar am decis să te las să trăiești ca să îți demonstrez forța Mea; și astfel, despre numele Meu să se vorbească (între oamenii de) pe întregul pământ.

17. Încă te mai opui poporului Meu și nu îi permiți să plece?

18. Atunci să știi că mâine, în aceeași perioadă ca acum, voi face să cadă cea mai devastatoare grindină din câte au venit vreodată în Egipt de când a fost el întemeiat.

19. Deci dă ordin să se adăpostească în locuri de maximă protecție atât oamenii, cât și vitele împreună cu tot ce ai pe câmp. Orice om și orice animal care va fi atunci pe câmp și nu va fi (pus) la adăpost, va muri din cauza grindinei.’»”

20. Între slujitorii faraonului au fost unii care s-au temut de cuvântul lui Iahve. Ei și-au adăpostit sclavii și vitele în case.

21. Dar cei care nu au luat în considerare cuvântul lui Iahve, și-au lăsat sclavii și vitele pe câmp.

22. Iahve i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer ca să cadă grindină în toată țara Egiptului. Ea va veni peste oameni, peste animale și peste vegetația câmpului din Egipt!”

23. Când și-a întins Moise toiagul spre cer, Iahve a trimis o furtună cu grindină și cu trăsnete care au afectat pământul. Iahve a făcut să cadă grindină în teritoriul Egiptului.

24. Acea grindină amestecată cu trăsnete a fost atât de devastatoare, încât nu se mai întâmplase niciodată să cadă așa ceva peste Egipt de când au fost oameni în el.

25. Grindina a doborât la pământ tot ce era pe câmp în toată țara Egiptului, afectând atât oameni, cât și animale. Ea a doborât la pământ toate plantele de pe câmp și a rupt orice copac care creștea pe el.

26. Singurul loc în care nu a căzut grindină, a fost teritoriul Goșen unde locuiau israelienii.

27. Faraon și-a trimis slujitorii să îi cheme pe Moise și pe Aaron; și le-a zis: „De această dată (recunosc că) am păcătuit. Iahve este corect (când procedează astfel). Eu, împreună cu poporul meu suntem vinovați.

28. Rugați-vă lui Iahve; pentru că este suficient cât ne-a afectat trăsnetul și grindina acestui (Dumne)zeu! Vă (promit că) permit să plecați; nu vă voi mai reține!”

29. Moise i-a răspuns: „Cum voi ieși din oraș, îmi voi ridica mâinile spre Iahve; trăsnetul nu va mai afecta țara și nu va mai cădea nici grindină; ca să recunoști că pământul este al lui Iahve.

30. Dar despre tine și despre slujitorii tăi, știu că încă nu vă temeți de (Dumne)zeul care se numește Iahve.”

31. Culturile de in și de orz fuseseră distruse; pentru că orzul începuse să facă spic și inul abia înflorise.

32. Dar cele de grâu și de ovăz nu au fost deloc afectate, pentru că erau semănate mai târziu.

33. Moise a plecat de la faraon, a ieșit din oraș și și-a ridicat mâinile spre Iahve. Atunci, atât trăsnetul cât și grindina au încetat; și nu a mai căzut ploaie pe pământ.

34. Când au văzut că ploaia, grindina și trăsnetul au încetat, faraonul împreună cu slujitorii lui au păcătuit din nou împietrindu-și inima.

35. Astfel, având inima împietrită, faraonul nu le-a permis israelienilor să plece – exact cum îi spusese Iahve lui Moise.