Exodul 9 VBRC2020

1. Domnul i-a zis lui Moise: „Mergi la Faraón și spune-i: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!

2. Căci dacă tu refuzi să-l lași [să plece] și dacă te întărești împotriva lui,

3. iată, mâna Domnului va fi asupra turmelor tale care sunt pe câmp: asupra cailor, asupra măgarilor, asupra cămilelor, asupra vitelor și asupra oilor, [și va fi] o molimă cumplită!

4. Domnul va face deosebire între turmele lui Israél și turmele egipténilor și nu va muri nimic din toate câte sunt ale fiilor lui Israél› ».

5. Domnul a hotărât un timp și a zis: «Mâine va face Domnul lucrul acesta în țară»”.

6. Domnul a făcut aceasta a doua zi. Toate turmele egipténilor au murit, dar din turmele fiilor lui Israél n-a murit niciun [animal].

7. Faraón a trimis [să vadă] și iată că niciun [animal] din turmele lui Israél nu pierise! Dar inima lui Faraón s-a împietrit și n-a lăsat poporul [să plece].

8. Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaròn: „Umpleți-vă mâinile cu funingine din cuptor și Moise s-o arunce spre cer înaintea ochilor lui Faraón!

9. Se va face pulbere peste toată țara Egiptului și vor fi bube supurânde care produc bășici pe oameni și pe animale în toată țara Egiptului”.

10. Ei au luat funingine din cuptor și au stat înaintea lui Faraón; Moise a aruncat-o spre cer și ea s-a făcut bube, bășici supurânde pe oameni și pe animale.

11. Magii n-au putut să stea înaintea lui Moise din cauza bubelor, căci bubele erau pe magi și pe toți egipténii.

12. Domnul a împietrit inima lui Faraón și el nu i-a ascultat, după cum îi spusese Domnul lui Moise.

13. Domnul i-a zis lui Moise: „Trezește-te dimineață, stai înaintea lui Faraón și spune-i: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!

14. Fiindcă, de data aceasta, voi trimite toate plăgile mele asupra ta, asupra slujitorilor tăi și asupra poporului tău, ca să știi că nu este nimeni ca mine pe tot pământul.

15. Căci dacă mi-aș fi întins mâna și v-aș fi lovit cu ciumă pe tine și pe poporul tău, ai fi fost șters de pe pământ.

16. Însă pentru aceasta te-am lăsat să rămâi [în picioare], ca să vezi puterea mea și ca numele meu să fie vestit pe tot pământul.

17. Dacă te mai ridici împotriva poporului meu nelăsându-l [să plece],

18. iată, eu voi face să plouă mâine pe timpul acesta grindină foarte grea, cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui și până astăzi!

19. Acum, trimite și pune-ți la adăpost turmele și tot ce ai pe câmp! Peste toți oamenii și peste toate animalele care se găsesc pe câmp și nu vor intra în casă va cădea grindină peste ei și vor muri› »”.

20. Aceia dintre servitorii lui Faraón care s-au temut de cuvântul Domnului și-au adunat în grabă în case servitorii și turmele.

21. Dar cei care nu și-au pus la inimă cuvântul Domnului și-au lăsat servitorii și turmele pe câmp.

22. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer și va fi grindină peste toată țara Egiptului, peste oameni, peste animale și peste toată iarba de pe câmp, în țara Egiptului!”.

23. Moise și-a întins toiagul spre cer și Domnul a dat tunete și grindină și foc cădeau pe pământ. Domnul a făcut să plouă grindină peste țara Egiptului.

24. Era grindină și foc amestecat cu grindină, atât de grea cum n-a mai fost în toată țara Egiptului de când a devenit acesta popor.

25. Grindina a lovit, în toată țara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la animale; grindina a bătut toată iarba de pe câmp și a rupt toți copacii de pe câmp.

26. Numai în ținutul Goșén, unde erau fiii lui Israél, n-a fost grindină.

27. Faraón a trimis și i-a chemat pe Moise și pe Aaròn și le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit. Domnul este drept, iar eu și poporul meu suntem nelegiuiți.

28. Rugați-vă Domnului, e de ajuns, să nu mai fie tunetele lui Dumnezeu și grindina; vă voi lăsa [să plecați] și nu veți mai fi opriți!”.

29. Moise i-a zis: „Când voi ieși din cetate, îmi voi întinde mâinile spre Domnul; tunetele vor înceta și grindina nu va mai fi, ca să știi că al Domnului este pământul.

30. Dar știu că nici tu și nici slujitorii tăi încă nu vă temeți de Domnul Dumnezeu”.

31. Inul și orzul au fost lovite, pentru că orzul dăduse în spic, iar inul era în floare;

32. grâul și alacul nu au fost lovite, pentru că erau mai târzii.

33. Moise a ieșit de la Faraón, din cetate; și-a întins mâinile spre Domnul și au încetat tunetele și grindina și ploaia n-a mai căzut pe pământ.

34. Faraón, văzând că ploaia, grindina și tunetele au încetat, a continuat să păcătuiască și și-a împietrit inima, el și slujitorii lui.

35. Inima lui Faraón s-a împietrit și nu i-a lăsat pe fiii lui Israél [să plece], după cum spusese Domnul prin Moise.