Ezechiel 1 VDCL

1. Și a fost așa: în anul al treizecilea, în luna a patra, la cinci ale lunii, pe când eram în robie lângă râul Chebar, s‐au deschis cerurile și am văzut vedenii de la Dumnezeu.

2. În ziua a cincea a lunii, care era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin,

3. cuvântul Domnului a fost către Ezechiel, preotul, fiul lui Buzi, în țara haldeilor, lângă râul Chebar; și mâna Domnului a fost acolo asupra lui.

4. Și am văzut și iată un vârtej de vânt venea de la miazănoapte, un nor mare și un foc înlănțuindu‐se; și în jurul lui era o strălucire și din mijlocul lui parcă ar fi fost aramă lucitoare din mijlocul focului.

5. Și din mijlocul lui ieșea asemănarea a patru făpturi vii. Și aceasta era înfățișarea lor: aveau asemănare de om.

6. Și fiecare avea patru fețe și fiecare din ele avea patru aripi.

7. Și picioarele lor erau picioare drepte; și talpa picioarelor lor era ca talpa copitei vițelului și scânteiau ca arama strălucitoare.

8. Și aveau mâini de om sub aripile lor la cele patru laturi ale lor; și toate patru aveau fețe și aripi.

9. Aripile lor erau prinse una de alta; nu se întorceau când mergeau; fiecare mergea drept înainte.

10. Cât pentru asemănarea fețelor lor, aveau fața de om; și toate patru aveau fața de leu la dreapta; și toate patru aveau fața de bou la stânga; toate patru aveau și o față de vultur.

11. Și fețele lor și aripile lor erau despărțite sus; două aripi la fiecare erau prinse una de alta și două le acopereau trupurile.

12. Și mergeau fiecare drept înainte; mergeau încotro avea duhul să meargă; nu se întorceau când mergeau.

13. Cât despre asemănarea făpturilor vii, înfățișarea lor era asemenea cărbunilor de foc aprinși, ca înfățișarea făcliilor; focul se suia și se cobora printre făpturile vii și focul strălucea și din foc ieșeau fulgere.

14. Și făpturile vii alergau și se întorceau ca înfățișarea unei brazde de fulger.

15. Și am văzut făpturile vii și iată, era o roată pe pământ lângă făpturile vii, pentru fiecare din cele patru fețe ale lor.

16. Înfățișarea roatelor și lucrul lor era ca de hrisolit; și toate patru aveau o singură asemănare; și înfățișarea lor și lucrul lor erau ca și cum ar fi o roată în mijlocul unei roți.

17. Când mergeau, mergeau pe cele patru laturi ale lor: nu se învârteau când mergeau.

18. Iar obezile lor erau înalte și îngrozitoare; și toate patru aveau obezile lor pline de ochi de jur împrejur.

19. Și când mergeau făpturile vii, mergeau și roatele lângă ele: și când făpturile vii se înălțau de la pământ, se înălțau și roatele.

20. Ori încotro avea duhul să meargă, ele mergeau; într‐acolo avea duhul să meargă; și roatele se înălțau lângă ele; căci duhul făpturilor vii era în roți.

21. Când mergeau acelea, mergeau și acestea; și când stăteau acelea, stăteau și acestea; și când acelea se înălțau de la pământ, roatele se înălțau lângă ele; căci duhul făpturilor vii era în roți.

22. Și deasupra capului făpturii vii era asemănarea unei întinderi ca cristalul îngrozitor de privit, întinsă peste capetele lor deasupra.

23. Și dedesubtul întinderii aripile lor erau drepte, una către cealaltă: fiecare avea două care acopereau de partea asta și fiecare avea două care acopereau de partea ceea, trupurile lor.

24. Și când mergeau, am auzit vuietul aripilor lor, ca vuietul de ape mari, ca glasul celui Atotputernic, un vuiet de zarvă ca vuietul unei oștiri; când stăteau, își lăsau aripile în jos.

25. Și un glas era deasupra întinderii care era peste capetele lor: când stăteau, își lăsau aripile în jos.

26. Și deasupra întinderii care era peste capetele lor era asemănarea unui scaun de domnie ca înfățișarea unei pietre de safir: și pe asemănarea scaunului de domnie era o asemănare ca înfățișarea unui om deasupra lui pe el.

27. Și am văzut parcă era aramă lucitoare, ca înfățișarea unui foc, înăuntrul ei, de jur împrejur, de la înfățișarea coapselor lui și în sus; și de la înfățișarea coapselor lui și în jos am văzut ca înfățișarea unui foc; și era o strălucire de jur împrejur.

28. Ca înfățișarea curcubeului care este în nor pe o zi de ploaie, așa era înfățișarea strălucirii de jur împrejur. Aceasta era înfățișarea asemănării slavei Domnului. Și când am văzut‐o, am căzut pe fața mea și am auzit un glas al unuia care vorbea.