Ezechiel 11 VDCL

1. Și Duhul m‐a ridicat și m‐a adus în poarta dinspre răsărit a casei Domnului, care privește spre răsărit; și iată, în ușa porții douăzeci și cinci de bărbați; și am văzut în mijlocul lor pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, mai mari ai poporului.

2. Și el mi‐a zis: Fiu al omului, aceștia sunt oamenii care uneltesc nelegiuire și dau sfat rău în cetatea aceasta:

3. care zic: Nu este aproape vremea ca să zidim case, această cetate este cazanul și noi carnea.

4. De aceea prorocește împotriva lor, prorocește, fiu al omului!

5. Și Duhul Domnului a căzut asupra mea și mi‐a zis: Vorbește: Așa zice Domnul: Așa ați zis, casă a lui Israel! Și știu lucrurile care vă vin în minte!

6. Ați înmulțit pe cei uciși ai voștri în cetatea aceasta și ați umplut ulițele ei cu cei uciși.

7. De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Ucișii voștri pe care i‐ați pus în mijlocul ei, ei sunt carnea și această cetate este cazanul; dar voi veți fi scoși din mijlocul ei.

8. V‐ați temut de sabie și voi aduce sabie peste voi, zice Domnul Dumnezeu.

9. Și vă voi scoate din mijlocul ei și vă voi da în mâinile străinilor și voi împlini judecăți între voi.

10. Veți cădea de sabie; vă voi judeca în hotarele lui Israel și veți cunoaște că eu sunt Domnul.

11. Această cetate nu va fi cazanul vostru, nici voi nu veți fi carnea în mijlocul ei, vă voi judeca în hotarele lui Israel.

12. Și veți cunoaște că eu sunt Domnul: căci n‐ați umblat în așezămintele mele și n‐ați făcut judecățile mele ci ați făcut după datinele neamurilor care sunt în jurul vostru.

13. Și a fost așa: pe când proroceam, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Și am căzut pe fața mea și am strigat cu glas tare și am zis: Vai, Doamne Dumnezeule, oare vei nimici cu totul rămășița lui Israel?

14. Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând:

15. Fiu al omului, frații tăi, frații tăi, bărbații rudeniei tale și toată casa lui Israel, ei toți sunt aceia către care au zis locuitorii Ierusalimului: Depărtați‐vă de la Domnul; nouă ni s‐a dat țara aceasta spre stăpânire.

16. De aceea zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Deși i‐am depărtat departe între neamuri și deși i‐am împrăștiat prințări, totuși le voi fi un locaș sfințit pentru puțin timp înțările unde au venit.

17. De aceea, zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vă voi aduna dintre popoare și vă voi strânge din țările în care sunteți împrăștiați și vă voi da țara lui Israel.

18. Și vor veni acolo și vor depărta din ea toate lucrurile urâte și toate urâciunile ei.

19. Și le voi da o singură inimă. Și voi pune în voi un duh nou și voi lua inima de piatră din carnea lor și le voi da o inimă de carne;

20. ca să umble în așezămintele mele și să păzească judecățile mele și să le facă. Și‐mi vor fi popor și eu le voi fi Dumnezeu.

21. Dar cât pentru aceia a căror inimă umblă după inima lucrurilor lor urâte și după urâciunile lor, le voi răsplăti calea lor asupra capetelor lor, zice Domnul Dumnezeu.

22. Atunci heruvimii și‐au ridicat aripile și roatele erau lângă ei și slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.

23. Și slava Domnului s‐a suit din mijlocul cetății și a stat pe muntele care este pe partea de răsărit a cetății.

24. Și Duhul m‐a ridicat și m‐a adus în vedenie prin Duhul lui Dumnezeu în Haldea, la cei din robie; și vedenia pe care am văzut‐o s‐a suit de la mine.

25. Atunci am vorbit celor din robie toate lucrurile pe care mi le arătase Domnul.