Ezechiel 17 VDCL

1. Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând:

2. Fiu al omului, pune o cimilitură și spune o pildă casei lui Israel.

3. Și zi: Așa zice Domnul: Un vultur mare cu aripi mari, pene lungi, plin de pene pestrițe, a venit în Liban și a luat ramura cea mai de sus din cedru.

4. A rupt vârful vlăstarelor lui și l‐a dus într‐o țară de negoț: l‐a pus într‐o țară de negustori.

5. Și a luat din sămânța țării și a sădit‐o într‐o țarină de semănătură. A pus‐o lângă ape multe, a sădit‐o ca pe o salcie.

6. Și ea a crescut și s‐a făcut butuc de vie care s‐a întins, dar mic; așa că vițele sale se îndreptau spre el și rădăcinile sale erau sub el; și a ajuns un butuc de vie și a făcut vițe și a dat butași.

7. Și mai era un vultur mare cu aripi mari și pene multe. Și iată, acest butuc de vie și‐a plecat rădăcinile spre el și și‐a întins vițele spre el din straturile sădirii sale, ca s‐o adape.

8. Era sădită în ogor bun, lângă ape multe, ca să facă vițe și să dea rod ca să ajungă o vie de slavă.

9. Zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Va izbuti? Oare nu‐i va smulge el rădăcinile și nu‐i va tăia rodul ca să se usuce? Toate frunzele odraslelor sale se vor usca și nu printr‐un braț mare sau popor mult va fi scoasă din rădăcinile ei.

10. Și iată, este sădită! Oare va izbuti? Oare nu se va usca de tot când se va atinge de ea vântul de răsărit? Se va usca în straturile unde a crescut.

11. Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:

12. Zi acum casei celei răzvrătitoare: Nu știți ce înseamnă acestea? Zi‐le: Iată, împăratul Babilonului a venit în Ierusalim și a luat pe împăratul lui și pe mai marii lui și i‐a adus cu sine în Babilon.

13. Și a luat pe unul din sămânța împărătească și a făcut legământ cu el și l‐a pus să jure și a luat cu sine pe puternicii țării;

14. ca împărăția să fie coborâtă și să nu se ridice; ci să păzească legământul său și să stea.

15. Dar el s‐a răsculat împotriva lui trimițându‐și solii în Egipt ca să‐i dea cai și popor mult. Va izbuti oare? Va scăpa oare cel ce face acestea? Va călca el legământul și să scape?

16. Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, dacă nu va muri el în locul împăratului, care l‐a pus împărat, al cărui jurământ l‐a disprețuit și al cărui legământ l‐a călcat în mijlocul Babilonului.

17. Și Faraon cu oastea lui puternică și cu mulțimea lui cea mare nu va face nimic pentru el în război când vor înălța metereze și va zidi întăriri ca să stârpească multe suflete.

18. Căci a disprețuit jurământul și a călcat legământul și iată și‐a dat mâna și totuși a făcut toate aceste lucruri: nu va scăpa.

19. De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Viu sunt eu, de nu voi aduce pe capul lui jurământul meu pe care l‐a disprețuit și legământul meu pe care l‐a călcat.

20. Și îmi voi întinde mreaja asupra lui și va fi prins în cursa mea; și‐l voi aduce la Babilon și mă voi judeca cu el acolo pentru necredincioșia lui cu care mi‐a fost necredincios.

21. Și toți fugarii lui și toate cetele lui vor cădea de sabie și cei rămași vor fi împrăștiați în toate vânturile. Și veți cunoaște că eu, Domnul, am vorbit.

22. Așa zice Domnul Dumnezeu: Și voi lua din ramura cea mai de sus a cedrului celui înalt și o voi sădi; voi tăia din vârful mlădițelor lui cele tinere una fragedă și o voi sădi pe un munte înalt și ridicat;

23. o voi sădi pe muntele cel înalt al lui Israel. Și va face mlădițe, va da rod și se va face un cedru măreț; și sub el vor locui toate păsările de orice aripă; vor locui la umbra ramurilor sale.

24. Și toți copacii câmpului vor cunoaște că eu, Domnul, am coborât copacul cel înalt, am înălțat copacul cel de jos, am uscat copacul cel verde și am făcut să înflorească copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit și am făcut.