Ezechiel 2 BIV2014

1. „Ascultă, fiu al omului” – Îmi zise-atuncea glasul Lui. „Ridică-te, căci Eu voiesc, Îndată, ca să îți vorbesc!”

2. Când aste vorbe le-a rostit, În mine duhul a venit Și în picioare m-a săltat. În urmă, eu am ascultat Glasul care de sus venea, Al Celui care îmi vorbea.

3. „Te voi trimite”– mi-a zis El – „La toți fiii lui Israel, Care se află azi sub soare, La „îndărătnice popoare” Cari împotrivă-Mi s-au unit Și-n acest fel s-au răzvrătit. Tu, fiu al omului, ești cel Care vei merge-n Israel. Iată, întreg acel popor – Și-asemenea părinții lor – Din vremea veche, negreșit, În contră-Mi au păcătuit Și până azi se dovedesc Precum că tot păcătuiesc.

4. Acești copii, la care Eu Te voi trimite, tot mereu, Nerușinați s-au dovedit, Căci inima și-au împietrit. Când vei ajunge, să le spui: „Ascultați vorba Domnului, Pe care v-am adus-o eu! Așa vorbește Dumnezeu!”

5. Fie că ei vor asculta, Fie că nu, vorbirea ta – Căci sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită – Vor ști cu toți că-n acel loc, De-acum, se află un proroc.

6. Tu, fiu al omului, n-ai teamă! Nu le lua vorbele-n seamă Și nici să nu te înspăimânte, Atuncea, ale lor cuvânt, Chiar dacă ei sunt mărăcini Sau sunt ca tufele de spini Pe lângă tine, și chiar dacă Sunt niște scorpii ce te-atacă. Totuși, tu nu-i lua în seamă! De-ale lor vorbe, să n-ai teamă! De-asemenea, de fața lor, Să nu te-areți tu, temător, Căci sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită.

7. Tu pune-le aste cuvinte, Ce-s ale Mele, înainte, Fie că ei vor asculta, Fie că nu, vorbirea ta, Căci sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!

8. Tu, însă, fiu al omului, Ascultă vorba Domnului! Ascultă ce-ți spun și să știi Ca îndărătnic să nu fii, Precum e casa răzvrătită, Din îndărătnici întocmită! Deschide-ți gura, să primești Ce îți voi da să înghițești!”

9. Apoi, atent eu am șezut Și-o mână-ntinsă am văzut, Cum se îndreaptă către mine Și-o carte-n chip de sul, ea ține.

10. După ce-ntâi mi-a arătat-o, În față-mi a desfășurat-o. Scrisă era, pe dinafară Și înăuntru scrisă iară. În ea sunt scrise bocete, Cu plângeri mari și gemete.